Musca pe tavan

Multi vor fi ramas cu gura cascata auzind ultima proba de gandire politica a premierului Nastase: "Alegerile anticipate sunt un subiect artificial". Sussemnatul n-a ramas. Am inteles de destula vreme incoace ca alegerile anticipate continua sa fie la fel de reale ca alegerile la termen, ca o motiune de cenzura, ca Parlamentul sau Constitutia. Artificial este dl. Adrian Nastase. Dupa luni si luni de zile in care o natie intreaga a fost silita sa se uite la un serial care n-o interesa nicidecum, in ciuda eforturilor premierului de a ne convinge ca alegerile anticipate ridica nivelul de viata si ne baga in Europa, iata ca dl. Nastase are taria sa spuna, ca o zambila, celor multi care il voteaza in sondaje: ei, chiar m-ati luat in serios? Pai, atunci, sa stiti ca sunteti prosti. Suporterii lui Nastase nu sunt prosti. Ei pot fi oameni foarte inteligenti si capabili la locul de munca, dar, in ceea ce priveste optiunea pentru o figura publica, inca nu au invatat, dupa atatia ani, ca trebuie sa aplice aceleasi criterii ca si in meseriile lor. De pilda, un mecanic auto, care poate sa-ti spuna dintr-o ochire ca nu merita sa dai banii pe o masina altfel foarte fatoasa, il place pe Adrian Nastase. Preferinta politica e nobila, e lux, nu se supune legilor gandirii cotidiene. Daca mecanicul l-ar privi pe Adrian Nastase cu ochii mecanicului, atunci ar mai sta pe ganduri... Ar vedea, mai intai, o formidabila desfasurare de forte si energie pentru atingerea unui scop de-a dreptul bicisnic in raport cu interesul national. Alegerile anticipate prezinta un scop pur politicianist, de suprafata, care nu inseamna decat inlocuirea unei camarile cu alta, a unor corupti cu alti corupti, a unor buzunare cu niste traisti. Acest cuvant, suprafata, este esential in definirea lui Adrian Nastase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatura nascuta din incrucisarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproportia intre avalansa de mijloace si micimea scopurilor e si ea o caracteristica postmoderna). A treia dimensiune, adancimea, ii lipseste cu desavarsire. Nu nutreste nici o convingere profunda. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafata, dupa criteriul ce-ar da bine si ce n-ar da. E o mare greseala sa-ti imaginezi, de pilda, ca Adrian Nastase reprezinta viitorul, ca e un progresist, prin comparatie cu Ion Iliescu. Presedintele tarii reprezinta intr-adevar trecutul, pe care si-l asuma, chiar cu obstinatie, si nu si l-ar scoate din suflet pentru nimic in lume. Adrian Nastase nu e nici progresist, nici retrograd, sau e si una si alta, dupa cum da mai bine. Ce se intampla in doua dimensiuni e "realitate" de desen animat, in care nimeni nu sufera si nu moare cu adevarat. Vederea bidimensionala il face pe premier sa nu aiba masura consecintelor vorbelor si actiunilor sale. Ca sa declari seara, pe nepusa masa, ca guvernul poate sa-si dea demisia in bloc, ca raspuns la refuzul anticipatelor de catre Cotroceni, sa generezi reactii de solidaritate si delimitare in echipa guvernamentala, sa zgudui tara cu perspectiva unei crize de guvern si pe urma sa vii dimineata sa abandonezi toate astea ca pe campania impotriva hainelor second hand declarand ca nu se mai face nici macar remaniere, inseamna sa te misti ca o musca pe tavan... Ca premierul Nastase nu e economist si ca poate sa o tina gaia-matu cu reducerea dobanzilor bancare, desi i-au explicat si BNR, si FMI sa lase piata financiara libera, ca poate sa faca declaratii de "specialist" in vanzari de case, ca poate sa pretinda ca guvernul va asigura o crestere a consumului (?) populatiei - nu e mare mirare. Toate acestea sunt echivalente, in viziune bidimensionala, cu aparitia d-sale pe post de tobosar la Teo Show. Nastase trece drept politician, nu tehnician. Or, ceea ce a demonstrat anul care tocmai s-a incheiat, incepand cu episodul Armagedon II, cand doi nefericiti au fost saltati de organe din ordinul intempestiv al premierului, trecand prin polemica nocturna a sefului guvernului Romaniei, la OTV, cu masonul-fantoma Olimpian Ungherea, trecand peste nenumaratele glumite stupide si improprietati de limbaj, si sfarsind cu jalnicul circ al anticipatelor si remanierii, e tocmai faptul, pentru mine limpede, ca dl. Nastase e un prost politician. Esenta prizei sale actuale la mase consta in aparitiile spilcuite, in staiful afisat continuu, in cravata sa sugerand ca e crescuta din gat, de la nastere. Oamenii inca mai cred ca artificialitatea infatisarii si vorbirii d-lui Nastase inseamna diplomatie, politica inalta, chiar machiavelism. De fapt, inseamna artificial si atat, ca o fibra sintetica. Romania a mai avut doi politicieni perfect bidimensionali: Teodor Melescanu si Emil Constantinescu. Si unul, si celalalt, s-au tolanit la un moment dat pe sondaje. Ce s-a ales de ei ar trebui sa fie un avertisment pentru premierul Nastase. Din pacate insa, un om plat nu poate vedea Universul decat ca pe o tava...