Lupta cu sărăcia, doar vorbe goale la Bruxelles

Săracii Europei au mers să-şi spună poveştile în capitala Belgiei, însă nu prea a avut cine să-i asculte. Autorităţile n-au fost acolo.

Unul din şapte cetăţeni europeni se luptă zilnic cu sărăcia în Uniunea Europeană. Raportul este chiar mai mare
în rândul copiilor şi bătrânilor. Datele au fost prezentate în cadrul celei de-a opta întâlniri europene a persoanelor care se confruntă cu sărăcia, organizată la Bruxelles, la sfârşitul săptămânii trecute.

Aceste cifre, agravate de criza economică, sunt cele care îngrijorează Comisia Europeană (CE) şi aduc împreună, an de an, reprezentanţi ai Reţelei Europene de Luptă Împotriva Sărăciei (European Anti Poverty Network - EAPN), oameni care se confruntă cu sărăcia şi - într-un caz fericit -, reprezentanţi ai guvernelor din statele membre UE.

Scopul reuniunilor este schimbul de experienţă între state în privinţa metodelor prin care este combătută sărăcia. De la aceste întâlniri - care ar trebui să constituie un punct de pornire pentru elaborarea de proiecte privind serviciile
sociale - delegaţiile ar trebui să plece cu planuri concrete de ajutorare a oamenilor ca re trăiesc sub pragul sărăciei. Din păcate însă, reuniunile sunt doar un alt mod de a cheltui bani
europeni, „pentru că rezultatele lor nu se văd nici măcar la opt ani de când au început”, aşa cum recunosc chiar membri ai CE.

Cifrele de acum doi ani nu mai înseamnă nimic

În privinţa României, 2009 a fost primul an în care ţara noastră a participat activ la întâlniri. Acest fapt nu a fost însă un motiv suficient pentru ca vreun reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să piardă două zile în care să vadă cum încearcă să rezolve celelalte state problema serviciilor şi ajutoarelor sociale. Delegaţia României a fost reprezentată doar de Andreea Răduţ, membru EAPN România, pe care au însoţit-o Ciprian Nicola şi Carmen Diaconu, oameni pentru care sărăcia nu e doar statistică, ci realitatea zilnică.

De altfel, absenţa oficialilor din statele membre a fost o nemulţumire colectivă, mai ales pentru delegaţiile din statele est-europene, scuzată însă de comisarul european pe probleme de muncă, probleme sociale şi egalitate de şanse, Vladimir Spidla, care a precizat că prezenţa nu a fost obligatorie
.

O altă problemă au fost datele statistice, în care situaţia relevată era cea de acum doi ani, astfel încât fenomenul sărăciei în Europa „a fost greu de înţeles acum”. Datele vechi nu au reprezentat obstacole şi în calea oamenilor simpli care s-au deplasat la Bruxelles în speranţa că vor fi ascultaţi şi, eventual, ajutaţi.