Dezertari la varf si lupte intestine, spre disperarea lui C.V. Tudor

Umflat ca un broscoi dupa alegerile din noiembrie 2000, cand a sarit de la 4-5 procente in Parlament la peste 20, PRM nu a fost scutit anul trecut de vanzoleli la varf. Ocupand aproape un sfert din fotoliile parlamentare, formatiunea lui C.V. Tudor a incetat sa mai fie partidul in care liderul absolut centreaza si tot el da cu capul, in aplauzele entuziaste ale membrilor disciplinati. De-abia incepuse anul si in conducere au aparut primele dezertari. Luca Stefanoiu, deputat si membru in Comitetul Director, parasea barca peremista pe 12 februarie, acuzandu-l pe C.V. Tudor de "fascizarea partidului". Stefanoiu il urma pe viceprimarul Capitalei, Ioan Radu, fost sef al organizatiei PRM Bucuresti, alaturi de care avea sa puna bazele Partidului Socialist al Renasterii Nationale. Pe la inceputul lunii mai, grupul de revolutionari din UNORD '89, care a fuzionat cu peremistii, se revolta impotriva "tribunului" si a gastii de ex-securisti pe care acesta i-a plantat in fruntea PRM. Dorin Lazar Maior (deputat si vicepresedinte al partidului) si Codrin Stefanescu (deputat, secretar executiv al PRM) sunt exclusi din partid pe 16 mai, dupa o sedinta furtunoasa a Comitetului Director. Batalia pentru putere s-a ascutit in preajma Congresului din noiembrie. "Talibanii", fostii "baieti cu ochi albastri" (Ilie Merce, Dumitru Badea, Sever Mesca s.a.), s-au opus din rasputeri oricarei tentative de innoire, de modernizare a partidului. La Congres, ei s-au vazut concurati pe posturile de conducere de personaje mai moderate, proaspat venite in partid, dar lipsite de coeziune si forta (avocatul Viorel Dumitrescu, Mihai Lupoi). Gruparea "talibana" a avut castig de cauza, instalandu-se confortabil in jilturi de presedinte sau de secretar executiv. Bineinteles, C.V. Tudor s-a reales presedinte, dar a iesit din Congres "sifonat" din cauza luptelor intestine si a victoriei vechii garzi securiste.