Bugetarii - cosmarul Romaniei

Oricat ar fi dl Basescu de antipatic, de visceral sau oricum mai doresc unii si altii sa-l considere, dar Domnia Sa a fost, oricat de apriga ar fi campania electorala, singu­rul politician care a pus degetul pe rana. Si asta, in doua randuri; o data, acum aproape o saptamana, cand a lansat ideea solutiei concedierii a 20% din angajatii la Stat, iar a doua oara, zilele trecute, cand s-a aratat nemultumit de masura initiata de premierul Boc - aceea de a trimite bugetarii in concediu neplatit, prin rotatie, cate zece zile.
Unii zic ca a fost o scapare datorita naturii impulsive si fruste a presedintelui, altii spun ca aceasta asertiune nu e decat rodul unui calcul conform caruia pierderea votului unui numar limitat de bugetari face posibil castigul a infinit mai multor voturi de la cei care nu privesc cu ochi buni faptul (unic probabil in lume!) ca in Romania bugetarii castiga
mai mult decat cei dintre sectorul privat. Oricum ar fi, problema este, cred, una din cele mai grave si importante pe care Romania o are. Si nu de acum, sau de ieri, de alaltaieri. Daca ar fi sa fim foarte scrupulosi poate ca ar trebui sa spunem ca aceasta pegra a angajarilor "la Stat" dureaza inca din primii ani de comunism, perfectionandu-se in timpul
lui Ceausescu si ajungand la paroxism in vremea noastra. Si, cu siguranta ca doar criza a fost aceea care l-a facut pe dl Basescu sa afirme cu atata convingere adevarul acesta pe care daca lumea politica nu-l va lua in seama imediat inseamna, de fapt, condamnarea la cadere in gol a Romaniei.
Am sa incerc sa va reamintesc, pentru a sustine cele spuse de presedinte, doar cateva elemente ale acestei constructii putrede care dainuie de atatia ani. Mai intai voi spune despre un lucru care se petrece
din vremuri "imemoriale" si care este atat de cunoscut in societatea noastra, incat pentru multi el se confunda adesea cu normalitatea: este vorba despre nepotismul barbar practicat in sectorul de stat. Zeci de ani s-a practicat angajarea pe criterii de apartenenta la familie
sau la clanuri. Asa au ajuns in diverse functii, perpetuand aceste "obiceiuri" milioane de oameni, de obicei din zonele rurale din apropierea oraselor. Daca aveti curiozitatea sa verificati, poate o sa va mirati gasind in cadrul tuturor institutiilor statului dovada angajarilor pe criterii de zona geografica si familii (inrudite apoi cu altele, marind astfel aria zonelor de provenienta). Nu contest ca intre acestia nu sunt oameni de valoare, constiinciosi sau talentati si capabili. Numai ca majoritatea, dupa unii sociologi mai mult de 50%, nu 20%, asa cum spunea dl Basescu, nu fac altceva decat sa risipeasca inutil bugetul tarii. Subiectul e, evident, sensibil.
Procurorii imberbi de la tv au trecut, cred, prea usor de acest subiect, preferand sa caute vinovatii hilare, tocmai in faptul ca acest popor amarat isi "permite" pe bani
publici un mic si o bere, ca sunt prea multe festivaluri si zile sarbatori ale oraselor. Dar cu siguranta ca transformarea romanului in spectator cernit la inmormantarea propriei tari e mult mai putin periculoasa decat tolerarea actualei situatii a inflatiei de bugetari. Iar sansa dlui Boc de a iesi cu fruntea sus din aceasta functie (vai, cat de trecatoare!) nu este cea a populismului, ci aceea a restructurarii la sange a sectorului de stat. Incepand cu "marii" sindicalisti, transformati in vedete TV, si despre care nici presa, nici justitia parca nu vor sa afle despre ce au, cu adevarat, de ascuns si de "aparat".