sâmbătă, 29 august 2009
Dezertari la varf si lupte intestine, spre disperarea lui C.V. Tudor
Umflat ca un broscoi dupa alegerile din noiembrie 2000, cand a sarit de la 4-5 procente in Parlament la peste 20, PRM nu a fost scutit anul trecut de vanzoleli la varf. Ocupand aproape un sfert din fotoliile parlamentare, formatiunea lui C.V. Tudor a incetat sa mai fie partidul in care liderul absolut centreaza si tot el da cu capul, in aplauzele entuziaste ale membrilor disciplinati. De-abia incepuse anul si in conducere au aparut primele dezertari. Luca Stefanoiu, deputat si membru in Comitetul Director, parasea barca peremista pe 12 februarie, acuzandu-l pe C.V. Tudor de "fascizarea partidului". Stefanoiu il urma pe viceprimarul Capitalei, Ioan Radu, fost sef al organizatiei PRM Bucuresti, alaturi de care avea sa puna bazele Partidului Socialist al Renasterii Nationale. Pe la inceputul lunii mai, grupul de revolutionari din UNORD '89, care a fuzionat cu peremistii, se revolta impotriva "tribunului" si a gastii de ex-securisti pe care acesta i-a plantat in fruntea PRM. Dorin Lazar Maior (deputat si vicepresedinte al partidului) si Codrin Stefanescu (deputat, secretar executiv al PRM) sunt exclusi din partid pe 16 mai, dupa o sedinta furtunoasa a Comitetului Director. Batalia pentru putere s-a ascutit in preajma Congresului din noiembrie. "Talibanii", fostii "baieti cu ochi albastri" (Ilie Merce, Dumitru Badea, Sever Mesca s.a.), s-au opus din rasputeri oricarei tentative de innoire, de modernizare a partidului. La Congres, ei s-au vazut concurati pe posturile de conducere de personaje mai moderate, proaspat venite in partid, dar lipsite de coeziune si forta (avocatul Viorel Dumitrescu, Mihai Lupoi). Gruparea "talibana" a avut castig de cauza, instalandu-se confortabil in jilturi de presedinte sau de secretar executiv. Bineinteles, C.V. Tudor s-a reales presedinte, dar a iesit din Congres "sifonat" din cauza luptelor intestine si a victoriei vechii garzi securiste.
Triumful lui Frunda, reculul lui Tokes
El a fost desemnat speaker (presedinte) al miniparlamentului udemerist, post ramas vacant prin demisia titularului sau, DÃ
De la PDSR-ul lui Iliescu, la PSD-ul lui Nastase
Partidul a inceput 2001 sub denumirea de PDSR si sfarseste sub cea de PSD, cele 365 de zile care au trecut fiind marcate de fuziunea cu PSDR. Celalalt moment important a fost schimbarea garniturii aflate in varful formatiunii. In ianuarie 2001, PDSR s-a desprins oficial de Ion Iliescu, nevoit sa-si dea demisia din partid, dupa alegerea in functia de presedinte al Romaniei. Rand pe rand, oamenii lui Iliescu pleaca fie in administratia prezidentiala, fie ambasadori si putini raman, la vedere, in conducerea colectiva a PDSR. La Conferinta Nationala, Adrian Nastase devine al treilea presedinte al PDSR, luand partidul in primire dupa ce acesta a fost gestionat, pe rand, de Oliviu Gherman si Ion Iliescu. Cum aproape tot partidul migreaza spre Executiv, Legislativ si Presedintie, sediul din Kiseleff ramane gol, conditii in care s-a impus infiintarea unui nou post, acela de secretar general al PDSR. Principala atributie a acestuia este de a tine legatura cu organizatiile din teritoriu si de a asigura permanenta la partid. Persoana aleasa de Adrian Nastase este Cozmin Gusa, un om tanar, care incepe anul ca o persoana anonima si, dupa o evolutie spectaculoasa, ajunge, la finele lui 2001, una din personalitatile publice cele mai mediatizate ale PSD. Tot in ianuarie, structura de conducere se largeste, fiind marit numarul vicepresedintilor partidului, de la 9 la 12. Pe parcursul primaverii, PDSR negociaza fuziunea cu PSDR, moment ce are loc in luna iunie, cand, din nou se schimba structura partidului, astfel incat si noii colegi sa-si gaseasca un loc in conducere. Adrian Nastase devine presedintele noului partid, in timp ce Alexandru Athanasiu primeste conducerea Consiliului National, post special creat pentru el. Se reinfiinteaza Delegatia Permanenta, o structura de partid cu componenta restransa, existenta si in perioada anterioarei guvernari a PDSR, menita sa discute strategiile guvernamentale si parlamentare ale partidului, la fiecare inceput de saptamana. Tot restul anului e dedicat conferintelor judetene de constituire a structurilor PSD, proces care nu s-a incheiat nici acum, deoarece au ramas trei judete problema in care conferintele nu s-au putut tine: Bihor, Arad, Bistrita-Nasaud. Cele trei reuniuni de alegeri sunt programate in ianuarie 2002. Practic, pentru PSD anul 2001 a insemnat anul trecerii din opozitie la putere, construindu-si in acest scop toate structurile necesare guvernarii pana in 2004. Totodata, nu poate fi uitat faptul ca, desi actuala echipa pare a fi constituita pentru mai mult de patru ani, presedintele Ion Iliescu se afla la ultimul mandat prezidential si si-a incheiat scrisoarea de despartire de partid cu formula "La revedere", ceea ce inseamna ca nu exclude o revenire in fruntea partidului in 2004. Foto: Lucian CRISAN
2001, anul iesirii de pe scena politica a PNTCD
2001 a adus pe scena politica un mutant, o inventie fata de care proverbiala lehamite romaneasca pentru politica s-a dovedit insuficient incercata. In numai 365 de zile, taranistii au reusit sa divida PNTCD, sa se certe intre ei mai rau ca la piata, sa faca 5 (cinci) congrese, sa ameninte prin plangeri la PPE, negocierile de aderare ale Romaniei la UE, sa se dea in judecata, sa fie purtati la Parchet, la Curtea de Conturi, la Politie si la Comisia speciala de anchetarea ministrilor, si, in fine, sa aduca pe lume, in decembrie 2001, dupa atatea chinuri, un Junior-PPC, Partidul Popular Crestin. Anul 2001 a insemnat cresterea si scapatarea, aproape imediata, a unui nou om politic: Andrei Marga. Ales presedinte PNTCD, in ianuarie 2000, demisioneaza prin fax, in iulie 2000. Colegii pe care i-a combatut, pentru coruptie - Radu Sarbu, Ioan Muresan - raman lideri in PNTCD, sub presedintia lui Victor Ciorbea. Victor Ciorbea este autorul unei alte premiere. A fost ales de doua ori presedinte al PNTCD, la distanta de nici doua luni, la congresele din august si septembrie. Marele premiu pentru scandal politic se atribuie ex aequo tuturor taranistilor, pentru lupta lipsita de scrupule, a se citi invective, "lovituri la organele barbatesti", acuzatii pentru stampile, sedii si functii, in cursul marii incaierari din luna iulie, cand gruparea Lupu, Marga, Chirita, s-a despartit de gruparea Ciorbea, Ionescu, Muresan. "Ati furat de-ati rupt, baieti! ("Vasile Lupu); "Eu am tinut partidul asta, mai gras nenorocit ce esti tu!"(Ioan Muresan) -un extras din sedintele politice ale PNTCD. In 2001, PNTCD s-a plimbat cu lideri proeminenti si pe la organele de cercetare: Ion Diaconescu, Radu Sarbu, Ioan Muresan. Ultimii doi sunt in cercetari penale.
PD sub conducerea lui Basescu, un plus de doar doua procente
Alungarea lui Petre Roman de la conducerea Partidului Democrat a fost, intr-un fel, cronica unui sfarsit anuntat. Inca din ianuarie 2000, Basescu a aparut in public si i-a spus lui Roman ca ii sta mai bine la Ministerul de Externe decat la presedintia partidului. Dupa infringerea catastrofala de la alegerile de anul trecut, Roman a incercat sa-i mai reziste o vreme lui Basescu, dar, in luna mai, fostul "lider national" al FSN-ului a devenit un simplu presedinte de ONG. Nu a trecut nici o luna si a venit randul "baronilor" din PD: Berceanu s-a autoexilat sef la organizatia de Dolj, Duvaz si-a pastrat doar functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor, iar Sassu a ramas liderul grupului de deputati. Toti trei l-au sustinut pe Basescu in perioada confruntarii cu Petre Roman, insa noul presedinte al PD nu a tinut cont de acest sprijin si si-a instalat propria garnitura de vicepresedinti. Mult mai putin versata in politica, noua echipa de conducere a PD incearca din greu sa-si faca loc intr-o presa sufocata de prezenta ubicua a PSD-ului si a lui Adrian Nastase, cu atat mai mult cu cat aparitiile publice se puncteaza la criteriile de cariera politica in PD. Singurul care a avut succes de public a fost vicepresedintele Emil Boc, care - cu doua facultati absolvite, plus un doctorat - pare a fi un adevarat tocilar intre politicienii smecheri, care-i pun pe expertii parlamentari sa le faca temele. PD a reusit, cu Basescu la carma, sa sara doar cu vreo doua-trei procente in sondajele de opinie, insa presedintele partidului pare epuizat si imbatrinit de permanentul razboi de gherilla urbana dus impotriva PSD-ului. Intre timp, undeva pe o straduta de pe langa Piata Galati, Petre Roman si-a creat un Modrogan mai mic, conduce o fundatie denumita Institutul pentru Studii Democrate si asteapta. Foto: Valeriu TANASOFF
marți, 25 august 2009
Bugetarii - cosmarul Romaniei
Oricat ar fi dl Basescu de antipatic, de visceral sau oricum mai doresc unii si altii sa-l considere, dar Domnia Sa a fost, oricat de apriga ar fi campania electorala, singurul politician care a pus degetul pe rana. Si asta, in doua randuri; o data, acum aproape o saptamana, cand a lansat ideea solutiei concedierii a 20% din angajatii la Stat, iar a doua oara, zilele trecute, cand s-a aratat nemultumit de masura initiata de premierul Boc - aceea de a trimite bugetarii in concediu neplatit, prin rotatie, cate zece zile.
Unii zic ca a fost o scapare datorita naturii impulsive si fruste a presedintelui, altii spun ca aceasta asertiune nu e decat rodul unui calcul conform caruia pierderea votului unui numar limitat de bugetari face posibil castigul a infinit mai multor voturi de la cei care nu privesc cu ochi buni faptul (unic probabil in lume!) ca in Romania bugetarii castiga
mai mult decat cei dintre sectorul privat. Oricum ar fi, problema este, cred, una din cele mai grave si importante pe care Romania o are. Si nu de acum, sau de ieri, de alaltaieri. Daca ar fi sa fim foarte scrupulosi poate ca ar trebui sa spunem ca aceasta pegra a angajarilor "la Stat" dureaza inca din primii ani de comunism, perfectionandu-se in timpul
lui Ceausescu si ajungand la paroxism in vremea noastra. Si, cu siguranta ca doar criza a fost aceea care l-a facut pe dl Basescu sa afirme cu atata convingere adevarul acesta pe care daca lumea politica nu-l va lua in seama imediat inseamna, de fapt, condamnarea la cadere in gol a Romaniei.
Am sa incerc sa va reamintesc, pentru a sustine cele spuse de presedinte, doar cateva elemente ale acestei constructii putrede care dainuie de atatia ani. Mai intai voi spune despre un lucru care se petrece
din vremuri "imemoriale" si care este atat de cunoscut in societatea noastra, incat pentru multi el se confunda adesea cu normalitatea: este vorba despre nepotismul barbar practicat in sectorul de stat. Zeci de ani s-a practicat angajarea pe criterii de apartenenta la familie
sau la clanuri. Asa au ajuns in diverse functii, perpetuand aceste "obiceiuri" milioane de oameni, de obicei din zonele rurale din apropierea oraselor. Daca aveti curiozitatea sa verificati, poate o sa va mirati gasind in cadrul tuturor institutiilor statului dovada angajarilor pe criterii de zona geografica si familii (inrudite apoi cu altele, marind astfel aria zonelor de provenienta). Nu contest ca intre acestia nu sunt oameni de valoare, constiinciosi sau talentati si capabili. Numai ca majoritatea, dupa unii sociologi mai mult de 50%, nu 20%, asa cum spunea dl Basescu, nu fac altceva decat sa risipeasca inutil bugetul tarii. Subiectul e, evident, sensibil.
Procurorii imberbi de la tv au trecut, cred, prea usor de acest subiect, preferand sa caute vinovatii hilare, tocmai in faptul ca acest popor amarat isi "permite" pe bani
publici un mic si o bere, ca sunt prea multe festivaluri si zile sarbatori ale oraselor. Dar cu siguranta ca transformarea romanului in spectator cernit la inmormantarea propriei tari e mult mai putin periculoasa decat tolerarea actualei situatii a inflatiei de bugetari. Iar sansa dlui Boc de a iesi cu fruntea sus din aceasta functie (vai, cat de trecatoare!) nu este cea a populismului, ci aceea a restructurarii la sange a sectorului de stat. Incepand cu "marii" sindicalisti, transformati in vedete TV, si despre care nici presa, nici justitia parca nu vor sa afle despre ce au, cu adevarat, de ascuns si de "aparat".
Unii zic ca a fost o scapare datorita naturii impulsive si fruste a presedintelui, altii spun ca aceasta asertiune nu e decat rodul unui calcul conform caruia pierderea votului unui numar limitat de bugetari face posibil castigul a infinit mai multor voturi de la cei care nu privesc cu ochi buni faptul (unic probabil in lume!) ca in Romania bugetarii castiga
mai mult decat cei dintre sectorul privat. Oricum ar fi, problema este, cred, una din cele mai grave si importante pe care Romania o are. Si nu de acum, sau de ieri, de alaltaieri. Daca ar fi sa fim foarte scrupulosi poate ca ar trebui sa spunem ca aceasta pegra a angajarilor "la Stat" dureaza inca din primii ani de comunism, perfectionandu-se in timpul
lui Ceausescu si ajungand la paroxism in vremea noastra. Si, cu siguranta ca doar criza a fost aceea care l-a facut pe dl Basescu sa afirme cu atata convingere adevarul acesta pe care daca lumea politica nu-l va lua in seama imediat inseamna, de fapt, condamnarea la cadere in gol a Romaniei.
Am sa incerc sa va reamintesc, pentru a sustine cele spuse de presedinte, doar cateva elemente ale acestei constructii putrede care dainuie de atatia ani. Mai intai voi spune despre un lucru care se petrece
din vremuri "imemoriale" si care este atat de cunoscut in societatea noastra, incat pentru multi el se confunda adesea cu normalitatea: este vorba despre nepotismul barbar practicat in sectorul de stat. Zeci de ani s-a practicat angajarea pe criterii de apartenenta la familie
sau la clanuri. Asa au ajuns in diverse functii, perpetuand aceste "obiceiuri" milioane de oameni, de obicei din zonele rurale din apropierea oraselor. Daca aveti curiozitatea sa verificati, poate o sa va mirati gasind in cadrul tuturor institutiilor statului dovada angajarilor pe criterii de zona geografica si familii (inrudite apoi cu altele, marind astfel aria zonelor de provenienta). Nu contest ca intre acestia nu sunt oameni de valoare, constiinciosi sau talentati si capabili. Numai ca majoritatea, dupa unii sociologi mai mult de 50%, nu 20%, asa cum spunea dl Basescu, nu fac altceva decat sa risipeasca inutil bugetul tarii. Subiectul e, evident, sensibil.
Procurorii imberbi de la tv au trecut, cred, prea usor de acest subiect, preferand sa caute vinovatii hilare, tocmai in faptul ca acest popor amarat isi "permite" pe bani
publici un mic si o bere, ca sunt prea multe festivaluri si zile sarbatori ale oraselor. Dar cu siguranta ca transformarea romanului in spectator cernit la inmormantarea propriei tari e mult mai putin periculoasa decat tolerarea actualei situatii a inflatiei de bugetari. Iar sansa dlui Boc de a iesi cu fruntea sus din aceasta functie (vai, cat de trecatoare!) nu este cea a populismului, ci aceea a restructurarii la sange a sectorului de stat. Incepand cu "marii" sindicalisti, transformati in vedete TV, si despre care nici presa, nici justitia parca nu vor sa afle despre ce au, cu adevarat, de ascuns si de "aparat".
Presedinte, caut partid
Traian Basescu poate fi lesne scuzat pentru a reflecta atat de indelung asupra oportunitatii si utilitatii unui eventual al doilea mandat. Daca va considera, intr-un final, ca unul i-a fost de ajuns, nu cred ca va fi vorba de o cedare in fata adversarilor sai din mass-media. Toata gama acuzelor aduse ar disparea rapid
in valtoarea mediatica iscata in jurul campaniei sale prezidentiale, careia Basescu stie sa-i imprime un ritm alert.
Pentru Basescu, intrarea in campanie nu poate constitui decat o mare usurare, dat fiind ca ii permite sa uite, fie si temporar, de realitatea unui job prea putin satisfacator. Avand in vedere natura disfunctionala a actualului sistem politic, presedintele nu poate face prea multe in vederea optimizarii afacerilor
publice. Iar un al doilea mandat ar sta, fireste, sub aceleasi auspicii – neexistand deocamdata indicii ca actuala majoritate aflata la guvernare este capabila sa scoata tara din fundatura si sa dreaga statul profund gripat.
Fitecum, Basescu va continua, probabil, sa ramana acelasi capitan de vas care bate neobosit drumul dintre cabina de comanda si bucataria aflata
in burta vaporului pentru a potoli certurile marunte, dar constante
, ivite intre membrii temperamentalului sau echipaj. Ideea retragerii ii va parea, probabil, atat umilitoare, cat si fireasca in acelasi timp. Istoria a consemnat insa personaje mult mai ilustre care au recurs la acelasi pas – vezi Charles de Gaulle, care demisiona in 1946 din functia de sef al statului si al guvernului provizoriu francez, ca urmare a blocajului politic instaurat de comunitati. Dar pe cand De Gaulle a continuat sa se bucure de sprijinul adeptilor sai, reusind astfel sa revina in prim-planul politicii franceze pentru a proclama cea de-a V-a Republica, este greu de apreciat daca Traian Basescu ar putea conta pe o baza de sustinere oarecum similara. Partidul sau se prezinta astazi ca un soi de caleidoscop alcatuit dintr-o multime de factiuni politice si grupuri cu interese strict economice.
In 2004, aceste forte pareau ferm unite in jurul sau si opuse PSD, mai ales din cauza dorintei social-democratilor de a monopoliza spatiul politic – la care pofteau, fireste, si varii pedelisti mai ambitiosi. Acum, dupa doar cinci ani, PDL guverneaza in coalitie cu inamicul, pe cand Basescu s-a distantat de unele grupuri din partid, in special de pragmaticii motivati preponderent de obtinerea unor functii cat mai importante in stat. Ponderea celor ajunsi la guvernare a crescut considerabil, astfel ca destui dintre ei si-au dat intre timp arama de fata, prezentand electoratului, nu o data, pozitii similar de cinice despre rolul si rostul politicii precum cele intalnite in randurile PSD.
A devenit relativ evident ca retorica reformista a presedintelui a ajuns sa lase rece o buna
parte dintre greii pedelisti. In plus, nu mai este de mult un secret ca Basescu a avut, de-a lungul lunilor, divergente cu destui dintre mai-marii partidului – atat pe tema configurarii cabinetului, cat si a altor chestiuni. Centrul gravitational al partidului a fost transferat, in buna parte, catre o serie de filiale influente de judet sau de oras, unde PDL detine puterea locala.
O cunostinta de-a mea – un om de afaceri – imi scria in 2007 cu tristete despre gradul de oportunism pe care l-a putut sesiza in randurile PDL. Semnalul sau de atunci pare astazi mai valabil ca oricand: "M-au vizitat, anul trecut, niste clienti pedisti. Am avut, asadar, ocazia sa arunc o privire in strafundurile bestiei politice: am vazut un partid ahtiat dupa bani care se cazneste doar sa-si elimine rivalii. Nu mi-a fost dat sa vad nici cea mai mica preocupare fata de tara si problemele ei; nu am putut detecta vreo idee sau strategie politica noua. Tot ce mi-a fost dat sa vad au fost niste afaceristi laolalta cu incercarile lor frenetice de escaladare a treptelor scarii ce promite sa duca spre bogatie. Altceva – nimic! S-au obisnuit sa invoce numele lui Basescu pana si cu ocazia tentativelor de a-si extinde propria sfera de influenta. Acesti oameni par absolut incapabili in toate domeniile, cu exceptia manipularii. Este limpede din ce cauza isi doresc puterea – pentru a face exact acelasi lucru precum actualii guvernanti: sa mulga la maxim vaca denominata Romania".
in valtoarea mediatica iscata in jurul campaniei sale prezidentiale, careia Basescu stie sa-i imprime un ritm alert.
Pentru Basescu, intrarea in campanie nu poate constitui decat o mare usurare, dat fiind ca ii permite sa uite, fie si temporar, de realitatea unui job prea putin satisfacator. Avand in vedere natura disfunctionala a actualului sistem politic, presedintele nu poate face prea multe in vederea optimizarii afacerilor
publice. Iar un al doilea mandat ar sta, fireste, sub aceleasi auspicii – neexistand deocamdata indicii ca actuala majoritate aflata la guvernare este capabila sa scoata tara din fundatura si sa dreaga statul profund gripat.
Fitecum, Basescu va continua, probabil, sa ramana acelasi capitan de vas care bate neobosit drumul dintre cabina de comanda si bucataria aflata
in burta vaporului pentru a potoli certurile marunte, dar constante
, ivite intre membrii temperamentalului sau echipaj. Ideea retragerii ii va parea, probabil, atat umilitoare, cat si fireasca in acelasi timp. Istoria a consemnat insa personaje mult mai ilustre care au recurs la acelasi pas – vezi Charles de Gaulle, care demisiona in 1946 din functia de sef al statului si al guvernului provizoriu francez, ca urmare a blocajului politic instaurat de comunitati. Dar pe cand De Gaulle a continuat sa se bucure de sprijinul adeptilor sai, reusind astfel sa revina in prim-planul politicii franceze pentru a proclama cea de-a V-a Republica, este greu de apreciat daca Traian Basescu ar putea conta pe o baza de sustinere oarecum similara. Partidul sau se prezinta astazi ca un soi de caleidoscop alcatuit dintr-o multime de factiuni politice si grupuri cu interese strict economice.
In 2004, aceste forte pareau ferm unite in jurul sau si opuse PSD, mai ales din cauza dorintei social-democratilor de a monopoliza spatiul politic – la care pofteau, fireste, si varii pedelisti mai ambitiosi. Acum, dupa doar cinci ani, PDL guverneaza in coalitie cu inamicul, pe cand Basescu s-a distantat de unele grupuri din partid, in special de pragmaticii motivati preponderent de obtinerea unor functii cat mai importante in stat. Ponderea celor ajunsi la guvernare a crescut considerabil, astfel ca destui dintre ei si-au dat intre timp arama de fata, prezentand electoratului, nu o data, pozitii similar de cinice despre rolul si rostul politicii precum cele intalnite in randurile PSD.
A devenit relativ evident ca retorica reformista a presedintelui a ajuns sa lase rece o buna
parte dintre greii pedelisti. In plus, nu mai este de mult un secret ca Basescu a avut, de-a lungul lunilor, divergente cu destui dintre mai-marii partidului – atat pe tema configurarii cabinetului, cat si a altor chestiuni. Centrul gravitational al partidului a fost transferat, in buna parte, catre o serie de filiale influente de judet sau de oras, unde PDL detine puterea locala.
O cunostinta de-a mea – un om de afaceri – imi scria in 2007 cu tristete despre gradul de oportunism pe care l-a putut sesiza in randurile PDL. Semnalul sau de atunci pare astazi mai valabil ca oricand: "M-au vizitat, anul trecut, niste clienti pedisti. Am avut, asadar, ocazia sa arunc o privire in strafundurile bestiei politice: am vazut un partid ahtiat dupa bani care se cazneste doar sa-si elimine rivalii. Nu mi-a fost dat sa vad nici cea mai mica preocupare fata de tara si problemele ei; nu am putut detecta vreo idee sau strategie politica noua. Tot ce mi-a fost dat sa vad au fost niste afaceristi laolalta cu incercarile lor frenetice de escaladare a treptelor scarii ce promite sa duca spre bogatie. Altceva – nimic! S-au obisnuit sa invoce numele lui Basescu pana si cu ocazia tentativelor de a-si extinde propria sfera de influenta. Acesti oameni par absolut incapabili in toate domeniile, cu exceptia manipularii. Este limpede din ce cauza isi doresc puterea – pentru a face exact acelasi lucru precum actualii guvernanti: sa mulga la maxim vaca denominata Romania".
Traiasca nepotismul universitar! Ura!
O mare bucurie a cuprins intreaga suflare universitara, de-a lungul si de-a latul tarii. Ministrul drag elevilor fara manuale scolare s-a gandit, in ultimele nopti, la familiile de profesori si a bagat in “Codul” propriu un alineat prin care da unda verde tuturor rudelor de gradul II, III, IV sa ocupe functiile de conducere din facultati. Marturisim ca am fost fascinati de itinerariul unui tanar student de la stat, inscris pe un loc bugetat, ca sa capete niscaiva aprobari si semnaturi. Iata ce a patit! In primul rand, a trebuit sa se preocupe de repartitia unei camere
la camin si de obtinerea bursei, deoarece se incadra in criteriile impuse. Primul drum l-a facut, cum era si firesc, la biroul
prorectorului de la universitate. Acesta, cand
i-a vazut cererea, i-a spus: “ Mai intai te duci la verisoara mea, care este secretara sefa a universitatii, pentru a valida intregul dosar
. Apoi, te prezinti la cumnatu-meu, decanul facultatii in care tu inveti. El iti va da prima aprobare. Dupa aceea, o cauti pe matusa-mea, directorul general cu administrarea
caminelor din dotare. In continuare, te prezinti la casierul-sef, baiat de treaba, doar e singurul nepot din partea lui frate-miu, ca sa te ia in evidenta pentru decontarea abonamentului RATB. Dupa toate aprobarile luate, vii
la mine, iti semnez si, apoi, cu dosarul complet te prezinti la rector, care este sotul surorii mamei mele si care iti va da ultimul aviz. Peste putin timp incepe facultatea si vreau sa-ti dau un sfat. Ai grija sa nu lipsesti de la cursurile predate de nevasta-mea si sora-mea. Sunt profesoare care nu iarta si pe langa care nici eu nu pot sa intervin. Nici la orele de la laborator sa nu lipsesti. Acolo, tartorita este fiica-mea. Totusi, daca ai vreun necaz la examen sau la altceva, vii la mine si ne intelegem, deoarece eu sunt «casierul si magazionerul» clanului”.
la camin si de obtinerea bursei, deoarece se incadra in criteriile impuse. Primul drum l-a facut, cum era si firesc, la biroul
prorectorului de la universitate. Acesta, cand
i-a vazut cererea, i-a spus: “ Mai intai te duci la verisoara mea, care este secretara sefa a universitatii, pentru a valida intregul dosar
. Apoi, te prezinti la cumnatu-meu, decanul facultatii in care tu inveti. El iti va da prima aprobare. Dupa aceea, o cauti pe matusa-mea, directorul general cu administrarea
caminelor din dotare. In continuare, te prezinti la casierul-sef, baiat de treaba, doar e singurul nepot din partea lui frate-miu, ca sa te ia in evidenta pentru decontarea abonamentului RATB. Dupa toate aprobarile luate, vii
la mine, iti semnez si, apoi, cu dosarul complet te prezinti la rector, care este sotul surorii mamei mele si care iti va da ultimul aviz. Peste putin timp incepe facultatea si vreau sa-ti dau un sfat. Ai grija sa nu lipsesti de la cursurile predate de nevasta-mea si sora-mea. Sunt profesoare care nu iarta si pe langa care nici eu nu pot sa intervin. Nici la orele de la laborator sa nu lipsesti. Acolo, tartorita este fiica-mea. Totusi, daca ai vreun necaz la examen sau la altceva, vii la mine si ne intelegem, deoarece eu sunt «casierul si magazionerul» clanului”.
„Nick-name”-uri şi turnători
Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.
În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.
Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.
Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.
Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere. Ele nu diferă cu nimic de locurile de taină folosite de Securitate pentru întâlnirile ofiţerilor cu turnătorii. Ca şi în modelul original, şi în cópiile de pe internet
pactul secretului e respectat cu sfinţenie: turnătorul rămâne anonim şi onorabil, în timp ce turnatul e şi făcut de ocara publică, şi cu banii
luaţi! (Nu vorbesc, desigur, despre „internautul” comun, avid de comunicare, ci de personajele cu misiune, motivate ideologic şi, în destule cazuri, pecuniar.)
Deşi nu mă surprinde, recunosc că sunt excedat de capacitatea de ură a românilor cu agendă politică. E vorba, nota bene, de oameni educaţi, de „elita” profesională şi intelectuală a ţării. Îmbibaţi în rea-credinţă şi resentiment, te plimbă dintr-un „nick-name” în altul, de nu e stare să-i detecteze nici Bill Gates.
De-acolo, din văgăuna bine protejată de parole, aruncă spre tine cele mai deşucheate infamii. Tehnica e rudimentară, dar infailibilă. Scopul principal e discreditarea. Ei nu vor să te convingă de adevărul lor, ci să te nimicească. Dacă se întâmplă să scrii bine, afirmă că eşti analfabet. Dacă spui lucruri de bun-simţ, eşti un mârşav. Dacă îndrăzneşti să ceri argumente, afli că eşti plătit (de Cotroceni, fireşte). Dacă insişti, ţi se zvârle-n faţă că eşti un nenorocit de „sinecurist”, ba şi corupt pe deasupra. Orice ai face, orice ai zice, greşeşti.
Altceva, cu totul altceva se aşteaptă de la tine - un lucru de altfel simplu, care nu necesită niciun argument: să te înseriezi în corul celor care ţipă ca din gură de şarpe: „Jos Băsescu!” Atunci, da, eşti onorabil! Ca unul care nu sunt tocmai un înger la capitolul atacurilor (inclusiv la persoană), nu am decât un comentariu: combateţi cât doriţi, dar nu minţiţi cu neruşinare!
Încep să cred că nouăzeci şi nouă virgulă nouăzeci şi nouă la sută din dezvăluirile de presă - ca să nu pomenesc de gogoaşele flasce lansate pe internet - sunt pure fabulaţii, supte din deget de jurnalişti iresponsabili.
Manualele de presă occidentale pretind ca orice informaţie să fie verificată prin cel puţin două surse independente. Ce-a înţeles jurnalistul român din asta? Că dacă ai două surse, poţi publica orice josnicie! Dacă la o crâşmă doi beţivani acriţi de resentiment îl bârfesc pe colegul lor care se întâmplă să fie funcţionar la stat, pentru „jurnalistul de investigaţie” e arhisuficient: aha, e un corupt, a furat, s-a înhăitat politic, a dat/primit comisioane
, a încălcat legi, a făcut contracte fără licitaţii, a omorât-o pe mă-sa, i-a dat în cap lu’ tac-su! Lucrează la comanda lui Băsescu!
Şi ce dacă nu e nimic adevărat? N-are decât să scrie un „drept la replică”! Aşa se explică înfrângerile pe linie din justiţie. Oricât or fi judecătorii de incapabili, de aliniaţi politic, au nevoie măcar de probe circumstanţiale pentru a condamna „inamicii publici” desemnaţi în presă ori la televizor. Nu de alta, dar deasupra României stau organismele internaţionale pentru care justiţia înseamnă altceva decât răfuiala cu spume la gură.
În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.
Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.
Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.
Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere. Ele nu diferă cu nimic de locurile de taină folosite de Securitate pentru întâlnirile ofiţerilor cu turnătorii. Ca şi în modelul original, şi în cópiile de pe internet
pactul secretului e respectat cu sfinţenie: turnătorul rămâne anonim şi onorabil, în timp ce turnatul e şi făcut de ocara publică, şi cu banii
luaţi! (Nu vorbesc, desigur, despre „internautul” comun, avid de comunicare, ci de personajele cu misiune, motivate ideologic şi, în destule cazuri, pecuniar.)
Deşi nu mă surprinde, recunosc că sunt excedat de capacitatea de ură a românilor cu agendă politică. E vorba, nota bene, de oameni educaţi, de „elita” profesională şi intelectuală a ţării. Îmbibaţi în rea-credinţă şi resentiment, te plimbă dintr-un „nick-name” în altul, de nu e stare să-i detecteze nici Bill Gates.
De-acolo, din văgăuna bine protejată de parole, aruncă spre tine cele mai deşucheate infamii. Tehnica e rudimentară, dar infailibilă. Scopul principal e discreditarea. Ei nu vor să te convingă de adevărul lor, ci să te nimicească. Dacă se întâmplă să scrii bine, afirmă că eşti analfabet. Dacă spui lucruri de bun-simţ, eşti un mârşav. Dacă îndrăzneşti să ceri argumente, afli că eşti plătit (de Cotroceni, fireşte). Dacă insişti, ţi se zvârle-n faţă că eşti un nenorocit de „sinecurist”, ba şi corupt pe deasupra. Orice ai face, orice ai zice, greşeşti.
Altceva, cu totul altceva se aşteaptă de la tine - un lucru de altfel simplu, care nu necesită niciun argument: să te înseriezi în corul celor care ţipă ca din gură de şarpe: „Jos Băsescu!” Atunci, da, eşti onorabil! Ca unul care nu sunt tocmai un înger la capitolul atacurilor (inclusiv la persoană), nu am decât un comentariu: combateţi cât doriţi, dar nu minţiţi cu neruşinare!
Încep să cred că nouăzeci şi nouă virgulă nouăzeci şi nouă la sută din dezvăluirile de presă - ca să nu pomenesc de gogoaşele flasce lansate pe internet - sunt pure fabulaţii, supte din deget de jurnalişti iresponsabili.
Manualele de presă occidentale pretind ca orice informaţie să fie verificată prin cel puţin două surse independente. Ce-a înţeles jurnalistul român din asta? Că dacă ai două surse, poţi publica orice josnicie! Dacă la o crâşmă doi beţivani acriţi de resentiment îl bârfesc pe colegul lor care se întâmplă să fie funcţionar la stat, pentru „jurnalistul de investigaţie” e arhisuficient: aha, e un corupt, a furat, s-a înhăitat politic, a dat/primit comisioane
, a încălcat legi, a făcut contracte fără licitaţii, a omorât-o pe mă-sa, i-a dat în cap lu’ tac-su! Lucrează la comanda lui Băsescu!
Şi ce dacă nu e nimic adevărat? N-are decât să scrie un „drept la replică”! Aşa se explică înfrângerile pe linie din justiţie. Oricât or fi judecătorii de incapabili, de aliniaţi politic, au nevoie măcar de probe circumstanţiale pentru a condamna „inamicii publici” desemnaţi în presă ori la televizor. Nu de alta, dar deasupra României stau organismele internaţionale pentru care justiţia înseamnă altceva decât răfuiala cu spume la gură.
Cel mai mare producator de iluzii din UE a dat faliment
Mediocritatea de dascal nereciclat a lui Boc, smecheriile de escroc de iarmaroc ale lui Pogea, incropelile de bucatar de garnizoana ale lui Videanu, trucurile ieftine
de iluzionist prins cu måta-n sac ale lui Berceanu si insailarile de scolar total lipsit de imaginatie ale lui Nica au facut cea mai catastrofala echipa executiva pe care a avut-o Romånia de la revolutie incoace. O echipa care a executat Romånia ca un comando de mercenari lipsiti de scrupule, care pregateste o invazie straina. PD-L si PSD nu sunt mai degraba interesate sa se lupte intre ele decåt sa guverneze, asa cum observa gresit presa occidentala, ci sa arate lumii intregi care dintre cele doua formatiuni care compun coalitia de guvernamånt este cea mai mediocra. Conspiratia mediocritatilor absolute a ajuns sa delibereze dupa noua luni de guvernare ca solutia iesirii din criza este sa taie cu barda in uriasul aparat birocratic care a sufocat statul. Noua luni, cåt o gestatie chinuita de femela malformata, pregatita sa fete un mutant cretin. Reflexele de functionari perversi, cu ochii in permanenta dupa furaciuni, i-au facut insa solidari påna in ultima clipa pe membrii cabinetului Boc, cu zecile de mii de larve bugetare care colcaie in arborescenta administratie de stat romåneasca. Solidaritatea de corp functionaresc dintre liota de ministri obscuri si cloaca de surtucari marunti din administratie a sacrificat toate resursele bugetare; a angajat imprumuturi aproape insolvabile de la banci
pentru a le plati salariile; a contractat impovaratoare imprumuturi de la FMI pentru a salva economia
. Guvernul n-a salvat nimic in afara de posturile din administratie. A salvat portofoliul Monicai Ridzi, dupa sacrificarea ministrului de resort, si se pregateste sa salvgardeze turismul, indiferent de ce soarta va avea parte Elena Udrea. Cu o asemenea viziune catastrofala nu se intrevede nici o portita de scapare din ghearele falimentului. Ziua scadentei bate in portile tarii, silita sa se predea in bratele realitatii. Pentru realitatea pe care o traim, sa le multumim mediocritatilor titrate care compun echipa mortii din Palatul Victoria.
de iluzionist prins cu måta-n sac ale lui Berceanu si insailarile de scolar total lipsit de imaginatie ale lui Nica au facut cea mai catastrofala echipa executiva pe care a avut-o Romånia de la revolutie incoace. O echipa care a executat Romånia ca un comando de mercenari lipsiti de scrupule, care pregateste o invazie straina. PD-L si PSD nu sunt mai degraba interesate sa se lupte intre ele decåt sa guverneze, asa cum observa gresit presa occidentala, ci sa arate lumii intregi care dintre cele doua formatiuni care compun coalitia de guvernamånt este cea mai mediocra. Conspiratia mediocritatilor absolute a ajuns sa delibereze dupa noua luni de guvernare ca solutia iesirii din criza este sa taie cu barda in uriasul aparat birocratic care a sufocat statul. Noua luni, cåt o gestatie chinuita de femela malformata, pregatita sa fete un mutant cretin. Reflexele de functionari perversi, cu ochii in permanenta dupa furaciuni, i-au facut insa solidari påna in ultima clipa pe membrii cabinetului Boc, cu zecile de mii de larve bugetare care colcaie in arborescenta administratie de stat romåneasca. Solidaritatea de corp functionaresc dintre liota de ministri obscuri si cloaca de surtucari marunti din administratie a sacrificat toate resursele bugetare; a angajat imprumuturi aproape insolvabile de la banci
pentru a le plati salariile; a contractat impovaratoare imprumuturi de la FMI pentru a salva economia
. Guvernul n-a salvat nimic in afara de posturile din administratie. A salvat portofoliul Monicai Ridzi, dupa sacrificarea ministrului de resort, si se pregateste sa salvgardeze turismul, indiferent de ce soarta va avea parte Elena Udrea. Cu o asemenea viziune catastrofala nu se intrevede nici o portita de scapare din ghearele falimentului. Ziua scadentei bate in portile tarii, silita sa se predea in bratele realitatii. Pentru realitatea pe care o traim, sa le multumim mediocritatilor titrate care compun echipa mortii din Palatul Victoria.
Cine va închide OTV-ul?
Capitalismul responsabil nu poate fi imaginat fără o presă responsabilă.
O ştire din Brazilia, preluată săptămâna trecută de BBC, ar fi meritat o soartă mai bună în presa românească. Un realizator TV, celebru pentru emisiunile sale despre crime, a fost arestat sub acuzaţia că el însuşi comanda omoruri, la care echipa sa ajungea prima
, realizând ratinguri senzaţionale. Vedeta era implicată într-o reţea de traficanţi de droguri şi, dacă tot ajungea să comande crimele, îmbina, cum s-ar spune, utilul cu plăcutul.
Semnificaţiile acestui fapt divers sunt tulburătoare. Nu poţi să nu te întrebi până unde se poate merge pentru un dram de audienţă în plus
. Şi cât de departe suntem noi de cazul din Brazilia. Oare OTV nu a fost gata să transmită o sinucidere în direct
? Oare uităm cu câtă voluptate este exploatată moartea, cum bliţurile şi camerele
de filmat - mânuite de oameni, să ne înţelegem! - se înghesuie să prindă şi să transmită publicului înfometat cât mai multe cadavre? Desigur, realizatorul TV brazilian nu s-a mulţumit doar să exploateze în mod cinic o anumită realitate. A ajuns să o şi creeze. El se află, aşadar, cu un pas înaintea altor confraţi. Dar, numai cu un pas...
Exploatarea morţii, inducerea panicii sau cultivarea goliciunii sunt tot atâtea semne ale îndepărtării presei de la îndatoririle pe care singură şi le-a asumat în zorii capitalismului. Acele manifeste generoase au transformat-o într-unul dintre stâlpii sistemelor democratice şi au creat, în decursul unui secol şi jumătate, instituţii în faţa cărora nu poţi decât să te pleci cu respect. Între timp, goana după audienţă şi bani
a ros temeinic la soclul ridicat de clasicii presei. Nu se poate imagina, evident, o presă puternică şi cu adevărat liberă fără o construcţie financiară solidă în spatele ei. Problemele apar când această construcţie ajunge să fie pusă înaintea jurnalismului, şi nu în slujba lui. Este aici ceva din acea lăcomie care a dat lovituri năucitoare însuşi capitalismului zilelor noastre.
O ştire din Brazilia, preluată săptămâna trecută de BBC, ar fi meritat o soartă mai bună în presa românească. Un realizator TV, celebru pentru emisiunile sale despre crime, a fost arestat sub acuzaţia că el însuşi comanda omoruri, la care echipa sa ajungea prima
, realizând ratinguri senzaţionale. Vedeta era implicată într-o reţea de traficanţi de droguri şi, dacă tot ajungea să comande crimele, îmbina, cum s-ar spune, utilul cu plăcutul.
Semnificaţiile acestui fapt divers sunt tulburătoare. Nu poţi să nu te întrebi până unde se poate merge pentru un dram de audienţă în plus
. Şi cât de departe suntem noi de cazul din Brazilia. Oare OTV nu a fost gata să transmită o sinucidere în direct
? Oare uităm cu câtă voluptate este exploatată moartea, cum bliţurile şi camerele
de filmat - mânuite de oameni, să ne înţelegem! - se înghesuie să prindă şi să transmită publicului înfometat cât mai multe cadavre? Desigur, realizatorul TV brazilian nu s-a mulţumit doar să exploateze în mod cinic o anumită realitate. A ajuns să o şi creeze. El se află, aşadar, cu un pas înaintea altor confraţi. Dar, numai cu un pas...
Exploatarea morţii, inducerea panicii sau cultivarea goliciunii sunt tot atâtea semne ale îndepărtării presei de la îndatoririle pe care singură şi le-a asumat în zorii capitalismului. Acele manifeste generoase au transformat-o într-unul dintre stâlpii sistemelor democratice şi au creat, în decursul unui secol şi jumătate, instituţii în faţa cărora nu poţi decât să te pleci cu respect. Între timp, goana după audienţă şi bani
a ros temeinic la soclul ridicat de clasicii presei. Nu se poate imagina, evident, o presă puternică şi cu adevărat liberă fără o construcţie financiară solidă în spatele ei. Problemele apar când această construcţie ajunge să fie pusă înaintea jurnalismului, şi nu în slujba lui. Este aici ceva din acea lăcomie care a dat lovituri năucitoare însuşi capitalismului zilelor noastre.
Caterinca lui Vanghelie
Cucernicia cu care mai-marii ţării au participat la slujbele de Sfânta Maria Mare a fost în prim-plan la sfârşitul săptămânii, eclipsând serialul fără sfârşit al disputelor politicianiste dintr-o Românie crizată, toropită şi, oricum, în concediu”.
Traian Băsescu la Tismana, Mircea Geoană şi Emil Boc la Nicula - aţi văzut, poate, aceste episoade. Cineva trebuia să spargă însă liniştea aparentei concordii festiviste.
A încercat ceva opoziţia, prin Crin Antonescu şi Bogdan Olteanu, fără să poată risipi sentimentul că liberalii cam macină în gol, deoarece bătaia peştelui e în altă parte.
A reuşit, în schimb, Marian Vanghelie, cu câteva declaraţii care le-au reamintit celor care uitaseră că politica autohtonă e în plină campanie
, nedeclarată, pentru alegerile prezidenţiale. Apariţiile liderului PSD-ist, însoţite de un limbaj slobod, tind să devină pitoreşti precum caterinca şi nu ne referim la înţelesurile conferite acestui termen în sectorul bucureştean pe care-l păstoreşte Primarul-care-este, ci la orga portativă acţionată de o manivelă şi folosită de muzicanţi ambulanţi.
Aşa sună Vanghelie prin peregrinările sale electorale - strident şi uşor desuet. Mai întâi, caterinca lui Vanghelie a interpretat un şlagăr deja obosit: atacul la preşedinte. Fără să-l numească, Vanghelie l-a făcut cel mai bun
pescar al ţării, nu pentru că Băsescu ar avea veleităţi în acest sens, ci fiindcă minte de îngheaţă apele.
Din această arie lipseşte, desigur, şeful pe linie de partid al flaşnetarului, întrucât zecile de mii de euro promise de Mircea Geoană românilor care s-ar întoarce în ţară intră lejer în categoria celor mai neverosimile poveşti pescăreşti.
Traian Băsescu la Tismana, Mircea Geoană şi Emil Boc la Nicula - aţi văzut, poate, aceste episoade. Cineva trebuia să spargă însă liniştea aparentei concordii festiviste.
A încercat ceva opoziţia, prin Crin Antonescu şi Bogdan Olteanu, fără să poată risipi sentimentul că liberalii cam macină în gol, deoarece bătaia peştelui e în altă parte.
A reuşit, în schimb, Marian Vanghelie, cu câteva declaraţii care le-au reamintit celor care uitaseră că politica autohtonă e în plină campanie
, nedeclarată, pentru alegerile prezidenţiale. Apariţiile liderului PSD-ist, însoţite de un limbaj slobod, tind să devină pitoreşti precum caterinca şi nu ne referim la înţelesurile conferite acestui termen în sectorul bucureştean pe care-l păstoreşte Primarul-care-este, ci la orga portativă acţionată de o manivelă şi folosită de muzicanţi ambulanţi.
Aşa sună Vanghelie prin peregrinările sale electorale - strident şi uşor desuet. Mai întâi, caterinca lui Vanghelie a interpretat un şlagăr deja obosit: atacul la preşedinte. Fără să-l numească, Vanghelie l-a făcut cel mai bun
pescar al ţării, nu pentru că Băsescu ar avea veleităţi în acest sens, ci fiindcă minte de îngheaţă apele.
Din această arie lipseşte, desigur, şeful pe linie de partid al flaşnetarului, întrucât zecile de mii de euro promise de Mircea Geoană românilor care s-ar întoarce în ţară intră lejer în categoria celor mai neverosimile poveşti pescăreşti.
Stat si autonomie universitara
Deruta din sistemul educativ romanesc se poate prea bine intrevedea si din cea mai recenta luare de pozitie a dlui stefan Vlaston, un coleg implicat activ in stradania reformarii invatamantului nostru, in calitatea sa de presedinte al Asociatiei Profesionale pentru Educatie si Cercetare EDU CER. Conform acesteia, "universitatile de stat si private, prevalandu-se de autonomia universitara, au scapat de sub orice control
al statului. (…) Statul este responsabil in fata cetatenilor contribuabili de legalitatea si calitatea
serviciilor aflate in piata. Inclusiv a serviciilor educationale. In masura in care legislatia nu e clara sau cetatenii nu sunt informati prin toate mijloacele posibile asupra situatiilor ilegale care apar, statul este vinovat de neindeplinirea responsabilitatilor pentru care incaseaza taxe si impozite".
Profesand asemenea idei, dl stefan Vlaston se dovedeste un statalist maximalist. Dupa domnia sa, statul se descalifica daca nu se implica, prin exersarea functiei sale de control, in evolutiile din invatamant. Insa, daca ar fi asa cum doreste dl Vlaston, scolile confesionale,
organizate de unele dintre cultele religioase, din vointa si cu mijloace logistice proprii, ar trebui aduse sub stricta ascultare sau desfiintate cu totul. De la aceasta regula generala nu s-ar cuveni sa faca exceptie nici o scoala, de nici un grad, fie si izvorand din initiative particulare. Altfel spus, pe initiativa mea si pe banii mei, sa intervina bunul-plac al statului.
Lucrurile visate in acesti termeni imi amintesc vremurile – astazi idealizate de unii – cand statul comunist reglementa pana si inviorarea de dimineata. Imaginarul reformist al dlui Vlaston pare, din pacate, viciat de amintirea acelor vremuri; si nu oricum, ci in cheia nostalgiei si a dezirabilului.
Daca este nevoie de stat in materie de educatie, cred ca acest lucru se cuvine facut in limitele implicarii sale ca garant al respectarii Constitutiei si legilor in vigoare. Nu este de mirare ca statul roman a devenit nefunctional, de vreme ce asteptam de la el un patronaj intim, permanent si ubicuu; pana si in domeniul functionarii scolii. Statul nu este un "tatuc". El se cuvine doar sa asigure cadrul propice, democratic si legal al dezvoltarii armonioase, libere, cu egalitate de sanse, a vietii fiecaruia dintre cetatenii Romaniei, fara a discrimina in functie de etnie, rasa, sex, confesiune religioasa, opinii politice, dand o sansa aspiratiilor cetatenilor sai la o viata demna si fericita. Atat. Nimic mai putin sau mai mult.
Legislativul adopta legi, Executivul actioneaza prin raportare la ele, dar scopul ambelor ramane fericirea personala a fiecaruia dintre noi si a tuturor impreuna. Profesionism in domeniu inseamna legi bine facute si punerea lor in lucru cat mai corecta. Supravegherea respectarii legalitatii si pedepsirea abaterilor. Daca statul reuseste asta, e enorm. Daca nu, e intristator si contraproductiv. Dar sa ii pretinzi statului sa se ocupe integral de educatie, asumand si functia de control, si pe cea de oficiu de informare a populatiei in domeniu, este prea mult si inseamna uzurparea unor functii pe care le pot foarte bine asuma alte organisme
si persoane juridice din societate. Ca si in economie, ca si in cultura, ca in alte domenii, prea multa interventie de stat inseamna autoritarism, presiune de sus in jos, exces, depasire a propriilor atributii.
Viziunea statalist-radicala de campion al abolirii autonomiei universitare a dlui Vlaston nu-mi inspira incredere in reforma la care domnia sa viseaza pe taramul educatiei.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca
al statului. (…) Statul este responsabil in fata cetatenilor contribuabili de legalitatea si calitatea
serviciilor aflate in piata. Inclusiv a serviciilor educationale. In masura in care legislatia nu e clara sau cetatenii nu sunt informati prin toate mijloacele posibile asupra situatiilor ilegale care apar, statul este vinovat de neindeplinirea responsabilitatilor pentru care incaseaza taxe si impozite".
Profesand asemenea idei, dl stefan Vlaston se dovedeste un statalist maximalist. Dupa domnia sa, statul se descalifica daca nu se implica, prin exersarea functiei sale de control, in evolutiile din invatamant. Insa, daca ar fi asa cum doreste dl Vlaston, scolile confesionale,
organizate de unele dintre cultele religioase, din vointa si cu mijloace logistice proprii, ar trebui aduse sub stricta ascultare sau desfiintate cu totul. De la aceasta regula generala nu s-ar cuveni sa faca exceptie nici o scoala, de nici un grad, fie si izvorand din initiative particulare. Altfel spus, pe initiativa mea si pe banii mei, sa intervina bunul-plac al statului.
Lucrurile visate in acesti termeni imi amintesc vremurile – astazi idealizate de unii – cand statul comunist reglementa pana si inviorarea de dimineata. Imaginarul reformist al dlui Vlaston pare, din pacate, viciat de amintirea acelor vremuri; si nu oricum, ci in cheia nostalgiei si a dezirabilului.
Daca este nevoie de stat in materie de educatie, cred ca acest lucru se cuvine facut in limitele implicarii sale ca garant al respectarii Constitutiei si legilor in vigoare. Nu este de mirare ca statul roman a devenit nefunctional, de vreme ce asteptam de la el un patronaj intim, permanent si ubicuu; pana si in domeniul functionarii scolii. Statul nu este un "tatuc". El se cuvine doar sa asigure cadrul propice, democratic si legal al dezvoltarii armonioase, libere, cu egalitate de sanse, a vietii fiecaruia dintre cetatenii Romaniei, fara a discrimina in functie de etnie, rasa, sex, confesiune religioasa, opinii politice, dand o sansa aspiratiilor cetatenilor sai la o viata demna si fericita. Atat. Nimic mai putin sau mai mult.
Legislativul adopta legi, Executivul actioneaza prin raportare la ele, dar scopul ambelor ramane fericirea personala a fiecaruia dintre noi si a tuturor impreuna. Profesionism in domeniu inseamna legi bine facute si punerea lor in lucru cat mai corecta. Supravegherea respectarii legalitatii si pedepsirea abaterilor. Daca statul reuseste asta, e enorm. Daca nu, e intristator si contraproductiv. Dar sa ii pretinzi statului sa se ocupe integral de educatie, asumand si functia de control, si pe cea de oficiu de informare a populatiei in domeniu, este prea mult si inseamna uzurparea unor functii pe care le pot foarte bine asuma alte organisme
si persoane juridice din societate. Ca si in economie, ca si in cultura, ca in alte domenii, prea multa interventie de stat inseamna autoritarism, presiune de sus in jos, exces, depasire a propriilor atributii.
Viziunea statalist-radicala de campion al abolirii autonomiei universitare a dlui Vlaston nu-mi inspira incredere in reforma la care domnia sa viseaza pe taramul educatiei.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca
Operatiunile CIA in Romania si in lume
Tentativele unor jurnalisti de a forta autoritatile de la Bucuresti sa spuna adevarul privind eventuale escale ale unor avioane CIA sau eventuale "inchisori CIA" pe teritoriul Romaniei dovedesc naivitate, in cel mai bun
caz. Chiar daca toate acestea ar fi adevarate, ele nu pot fi asumate sau recunoscute oficial, din multiple motive
. Cel mai important este legat de necesitatea conspirarii operatiunilor duse de CIA si alte cateva zeci de agentii de intelligence din Europa si din lume impotriva terorismului international.
Insistenta unora de a nu rata asemenea subiecte de presa, chiar si cand nu exista dovezi ori "ipotezele" sunt lansate de personaje dubioase, reactiile ambigue ale oficialitatilor, ii ajuta pe teroristi sa-si perfectioneze tacticile in lupta lor impotriva guvernelor si natiunilor care se abat de la versiunea fundamentalista a lui "political correctness." Pentru altii, criticarea cu orice pret
a guvernelor este mai importanta decat orice argument legat de securitatea internationala si apararea unor interese nationale. Aceasta insistenta nu se manifesta deloc cand in mod indiscutabil tari intregi din Europa Centrala si de Est fusesera transformate in anexe ale sistemului concentrationar sovietic administrat de KGB, Gulagul.
Intr-o intalnire strict secreta a lui Barack Obama cu 50 de responsabili CIA, despre care presa a aflat doar ceea ce au tinut oficialitatile sa se afle, noul presedinte al Americii a dat asigurari ca nu va cere acuzarea in instanta a agentilor si interogatorilor CIA implicati in torturarea teroristilor retinuti in sistemul penitenciar secret al agentiei. In rest, operatiunile CIA continua, inclusiv acelea de eliminare a unor lideri teroristi, talibani, responsabili de acte criminale impotriva civililor nevinovati. Operatiunile CIA continua oriunde este nevoie, in Romania, Pakistan, Germania ori Chile. Obama nu are de ales. Ca presedinte al inca singurei supraputeri a lumii, este obligat sa faca tot ceea ce trebuie pentru continuarea, consolidarea si implinirea programului strategic care decurge firesc din acest statut. Cine se asteapta la masuri dure impotriva CIA ori chiar la desfiintarea agentiei inseamna ca nu prea intelege institutiile care mai functioneaza in aceasta lume.
Dupa 9/11, dar si inainte, oficialitatile de la Bucuresti
au ales sa fie de partea USA, indiferent de alternantele la putere rezultate din alegeri. Politicienii nu au comis eroarea de a denunta eventualele operatiuni punctuale ale serviciilor secrete romanesti si americane, doar pentru ca la vremea respectiva era premier Nastase ori Tariceanu, iar presedinte Iliescu ori Basescu.
Toate acestea dovedesc ca in perioade de razboi ori de crize grave, guvernele fac optiuni decisive si nu mai traiesc tragic una dintre cele doua dileme ale modernitatii (cea dintre libertate si ordine sau securitate). Iar democratiile nu s-au prabusit, chiar daca au existat alegeri dramatice si alternante spectaculoase la putere. Mai periculoase pentru democratie s-au dovedit a fi crizele institutionale interne, coruptia, scaderea participarii politice si electorale, declinul reprezentativitatii. Inamicul intern este mai periculos decat inamicul extern. Impotriva acestuia din urma te poti lupta prin operatiuni secrete ale serviciilor de informatii, cu sau fara CIA. insa mijloacele
de lupta impotriva inamicilor interni se dovedesc ineficiente.
caz. Chiar daca toate acestea ar fi adevarate, ele nu pot fi asumate sau recunoscute oficial, din multiple motive
. Cel mai important este legat de necesitatea conspirarii operatiunilor duse de CIA si alte cateva zeci de agentii de intelligence din Europa si din lume impotriva terorismului international.
Insistenta unora de a nu rata asemenea subiecte de presa, chiar si cand nu exista dovezi ori "ipotezele" sunt lansate de personaje dubioase, reactiile ambigue ale oficialitatilor, ii ajuta pe teroristi sa-si perfectioneze tacticile in lupta lor impotriva guvernelor si natiunilor care se abat de la versiunea fundamentalista a lui "political correctness." Pentru altii, criticarea cu orice pret
a guvernelor este mai importanta decat orice argument legat de securitatea internationala si apararea unor interese nationale. Aceasta insistenta nu se manifesta deloc cand in mod indiscutabil tari intregi din Europa Centrala si de Est fusesera transformate in anexe ale sistemului concentrationar sovietic administrat de KGB, Gulagul.
Intr-o intalnire strict secreta a lui Barack Obama cu 50 de responsabili CIA, despre care presa a aflat doar ceea ce au tinut oficialitatile sa se afle, noul presedinte al Americii a dat asigurari ca nu va cere acuzarea in instanta a agentilor si interogatorilor CIA implicati in torturarea teroristilor retinuti in sistemul penitenciar secret al agentiei. In rest, operatiunile CIA continua, inclusiv acelea de eliminare a unor lideri teroristi, talibani, responsabili de acte criminale impotriva civililor nevinovati. Operatiunile CIA continua oriunde este nevoie, in Romania, Pakistan, Germania ori Chile. Obama nu are de ales. Ca presedinte al inca singurei supraputeri a lumii, este obligat sa faca tot ceea ce trebuie pentru continuarea, consolidarea si implinirea programului strategic care decurge firesc din acest statut. Cine se asteapta la masuri dure impotriva CIA ori chiar la desfiintarea agentiei inseamna ca nu prea intelege institutiile care mai functioneaza in aceasta lume.
Dupa 9/11, dar si inainte, oficialitatile de la Bucuresti
au ales sa fie de partea USA, indiferent de alternantele la putere rezultate din alegeri. Politicienii nu au comis eroarea de a denunta eventualele operatiuni punctuale ale serviciilor secrete romanesti si americane, doar pentru ca la vremea respectiva era premier Nastase ori Tariceanu, iar presedinte Iliescu ori Basescu.
Toate acestea dovedesc ca in perioade de razboi ori de crize grave, guvernele fac optiuni decisive si nu mai traiesc tragic una dintre cele doua dileme ale modernitatii (cea dintre libertate si ordine sau securitate). Iar democratiile nu s-au prabusit, chiar daca au existat alegeri dramatice si alternante spectaculoase la putere. Mai periculoase pentru democratie s-au dovedit a fi crizele institutionale interne, coruptia, scaderea participarii politice si electorale, declinul reprezentativitatii. Inamicul intern este mai periculos decat inamicul extern. Impotriva acestuia din urma te poti lupta prin operatiuni secrete ale serviciilor de informatii, cu sau fara CIA. insa mijloacele
de lupta impotriva inamicilor interni se dovedesc ineficiente.
In atentia Comisiei Udrea: «A Little Less Conversation, A Little More Action, Please»
Astazi s-a incercat discreditarea Comisiei care ana-lizeaza activitatea ministrului turismului, Elena Udrea. E vorba de o inregistrare benigna, din punctul meu de vedere, in care cativa membri ai comisiei isi pun ordine in ganduri. Daca lucrurile s-ar fi petrecut in spatiul public, ar fi fost grav, fiindca se fac si afirmatii ce tin de antepro-nuntare, dar nici nu vreau sa ma gandesc ce se vorbeste in biroul unui procuror inainte de audierea unei persoane care urmeaza a fi pusa sub acuzare. Discutia inregistrata s-a purtat pe 13 august, dupa audierea a doi oficiali din minister.
Membrii comisiei au ramas in sala si au cerut intreruperea sistemului de inregistrare. Ce nu stiau ei era ca nu de pomana au fost mutati din sala in care a lucrat Comisia Ridzi in camera unde lucreaza de obicei Comisia de Buget-Finante. In aceasta incapere, aflata la etajul al saselea al Casei
Poporului, merg permanent sistemele auxiliare de inregistrare, chiar si cand aparent nu se intampla nimic. Inregistrarile merg la secreta-riatul presedintelui Camerei
, democrat-liberala Roberta Anastase. Dar parcursul nu se incheie aici, inregistrarea am primit-o subtitrata, si sisteme de transcriere automata si subtitrare a fisierelor audio stiu ca au doar autoritatile care opereaza cu inregistrari! Ceva servicii si vreo doua structuri de ancheta!
Concluzia mea, chiar si inainte de aparitia acestei inregistrari, era ca in toate cele trei cazuri, Ridzi, Nemirschi si Udrea, se discuta foarte mult, iar baza de date e cam aceeasi de la incepu-tul scandalurilor, toti au facut porcarii cu bani publici. Un efect al vorbariei ar fi ca mai multe autoritati s-au mobilizat pentru a face lumina in afaceri
neclare dezvaluite de presa, dar, daca traim intr-o tara in care structuri diverse au nevoie de palavre drept combustibil pentru acti-vitatea ce ar trebui sa fie de zi cu zi, atunci oricum nu se mai poate face nimic si solutia ramane mersul in masa
la plaja, la Nisipurile de Aur!
P.S. O sa ma intrebati, daca va pasa, de ce am pus primii pe site inregistrarea din Comisie si de ce o reproducem astazi in ziar. Cea mai buna solutie
cand vrei sa dezumfli ceva este sa o scufunzi intr-o mare de cuvinte, sa o prezinti pe larg, am invatat din experienta anterioara a celorlalte comisii parlamentare!
Membrii comisiei au ramas in sala si au cerut intreruperea sistemului de inregistrare. Ce nu stiau ei era ca nu de pomana au fost mutati din sala in care a lucrat Comisia Ridzi in camera unde lucreaza de obicei Comisia de Buget-Finante. In aceasta incapere, aflata la etajul al saselea al Casei
Poporului, merg permanent sistemele auxiliare de inregistrare, chiar si cand aparent nu se intampla nimic. Inregistrarile merg la secreta-riatul presedintelui Camerei
, democrat-liberala Roberta Anastase. Dar parcursul nu se incheie aici, inregistrarea am primit-o subtitrata, si sisteme de transcriere automata si subtitrare a fisierelor audio stiu ca au doar autoritatile care opereaza cu inregistrari! Ceva servicii si vreo doua structuri de ancheta!
Concluzia mea, chiar si inainte de aparitia acestei inregistrari, era ca in toate cele trei cazuri, Ridzi, Nemirschi si Udrea, se discuta foarte mult, iar baza de date e cam aceeasi de la incepu-tul scandalurilor, toti au facut porcarii cu bani publici. Un efect al vorbariei ar fi ca mai multe autoritati s-au mobilizat pentru a face lumina in afaceri
neclare dezvaluite de presa, dar, daca traim intr-o tara in care structuri diverse au nevoie de palavre drept combustibil pentru acti-vitatea ce ar trebui sa fie de zi cu zi, atunci oricum nu se mai poate face nimic si solutia ramane mersul in masa
la plaja, la Nisipurile de Aur!
P.S. O sa ma intrebati, daca va pasa, de ce am pus primii pe site inregistrarea din Comisie si de ce o reproducem astazi in ziar. Cea mai buna solutie
cand vrei sa dezumfli ceva este sa o scufunzi intr-o mare de cuvinte, sa o prezinti pe larg, am invatat din experienta anterioara a celorlalte comisii parlamentare!
Noi, intelectualii
Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.
Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).
Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.
Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis. Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea
în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri.
Da, suntem cei care nu s-au născut cu idei fixe, obsesii paranoice, apucături parazitare, ţâfne narcisiste, memorii selective, alegeri premeditate şi adevăruri deja mestecate. Da, credem în dialogul societăţii civile cu structurile puterii democratice. Da, reprezentăm „gaşca de parveniţi” care a înţeles răul demonic al fascismului şi abisul malefic al comunismului, fără a ierarhiza între Holocaust şi Gulag, între Auschwitz şi Piteşti, între Dachau şi Magadan. Suntem noi, cei care mai credem în „iluzia anticomunismului” şi dragostea de libertate. Scriem cărţi, studii, articole şi recenzii -, dar nu din dragoste de ştiinţă sau adevăr, ci numai pentru a vâna posturi, pentru a fi plimbaţi în maşini cu girofar, deopotrivă umili şi vanitoşi, sadici şi masochişti. Mai presus de orice, tânjim după decoraţii…
Da! Suntem cei care s-au prefăcut că vor condamnarea comunismului. Nici vorbă de memoria victimelor, nici vorbă de respectul pentru cei care au suferit la Canal: ne interesează doar profiturile noastre meschine, egoiste, cupide. Suntem boicotaţi de televiziuni, dar folosim blogosfera cu bizară eficacitate. În fiecare seară, desigur, ne primim recompensa pentru noile ploconeli. Nu mai vorbesc de comparaţia en vogue dintre Traian Băsescu (patronul nostru din umbră, le grand tireur de ficelles) şi dictatorul Lukaşenko din Belarus (evident Băsescu fiind mult mai rău!)…
Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).
Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.
Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis. Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea
în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri.
Da, suntem cei care nu s-au născut cu idei fixe, obsesii paranoice, apucături parazitare, ţâfne narcisiste, memorii selective, alegeri premeditate şi adevăruri deja mestecate. Da, credem în dialogul societăţii civile cu structurile puterii democratice. Da, reprezentăm „gaşca de parveniţi” care a înţeles răul demonic al fascismului şi abisul malefic al comunismului, fără a ierarhiza între Holocaust şi Gulag, între Auschwitz şi Piteşti, între Dachau şi Magadan. Suntem noi, cei care mai credem în „iluzia anticomunismului” şi dragostea de libertate. Scriem cărţi, studii, articole şi recenzii -, dar nu din dragoste de ştiinţă sau adevăr, ci numai pentru a vâna posturi, pentru a fi plimbaţi în maşini cu girofar, deopotrivă umili şi vanitoşi, sadici şi masochişti. Mai presus de orice, tânjim după decoraţii…
Da! Suntem cei care s-au prefăcut că vor condamnarea comunismului. Nici vorbă de memoria victimelor, nici vorbă de respectul pentru cei care au suferit la Canal: ne interesează doar profiturile noastre meschine, egoiste, cupide. Suntem boicotaţi de televiziuni, dar folosim blogosfera cu bizară eficacitate. În fiecare seară, desigur, ne primim recompensa pentru noile ploconeli. Nu mai vorbesc de comparaţia en vogue dintre Traian Băsescu (patronul nostru din umbră, le grand tireur de ficelles) şi dictatorul Lukaşenko din Belarus (evident Băsescu fiind mult mai rău!)…
Angajati-l pe Ben in Guvern!
Va mai amintiti de proiectul "Un calculator pentru fiecare elev", lansat in urma cu aproximativ doi ani, in timpul guvernarii Tariceanu? Statul ar fi trebuit sa cumpere, cu bani de la buget, computere cu acces la internet pentru elevii de liceu din Romania. Proiectul a fost respins insa de Senat, parlamentarii pretextand ca suma necesara, in jur de 200 milioane euro, ar fi fost mult prea mare, iar statul nu-si putea permite un asemenea efort financiar. Unii dintre parlamentarii care au votat impotriva acestei initiative au declarat ca nu pot fi de acord cu aceasta "mita electorala" si ca guvernul liberal nu urmareste decat sa-si asigure
niste voturi pentru alegerile generale din toamna anului 2008. "Vigilenta" senatorilor a avut intr-adevar efecte remarcabile: statul a economisit 200 milioane euro, bani care, dupa cum se vede, sunt folositi acum pentru investitii inteligente anticriza, iar multi copii proveniti din familii cu venituri modeste au fost incurajati sa abandoneze scoala si sa-si caute un rost in viata pe santierele si fermele agricole din Italia si Spania.
Politicienii romani
nu au putut niciodata sa se ridice deasupra intereselor meschine, pe termen scurt. Dorinta de a-i bloca pe adversarii politici a fost intotdeauna mai puternica decat orice intentie de a face bine. Romania arata asa cum o vedem cu totii si pentru ca oamenii care ne conduc nu fac nimic din pasiune, nu pun suflet in deciziile pe care le iau. Proiectele durabile si sanatoase nu pot exista insa fara aceste ingrediente, iar exemplele le putem cauta chiar in jurul nostru. M-as opri asupra unei initiative care se numeste simplu "Proiect pentru copiii saraci". Totul a inceput in martie 2006, cand pe formul de discutii al site-ului "Computer games" a aparut urmatorul mesaj: "M-am gandit ca poate AIWA vrea sa mai iasa din monotonie si sa patroneze un proiect de ajutorare pentru un copil, pe care cineva de pe forum il stie atat de sarac si bun la invatatura incat sa-si doreasca un calculator – asa cum fiecare dintre noi stiu ca si l-a dorit pe primul! si poate ca donatorii se vor intalni in acel moment (si la acel copil acasa), apoi vor merge la o bere – oleaca multumiti de viata asta! Cu putin noroc, am putea face cate o astfel de actiune pe trimestru, de ce nu, pe luna. Cat de zgarciti sa fim sa nu avem fiecare cate ceva care merge, dar de care ne putem dispensa?". Cel care a postat atunci anuntul
, semnat "Ben Ami", este unul dintre utilizatorii site-ului, iar "AIWA" – cel caruia i se solicita "patronarea" actiunii – este administratorul forumului de discutii. Au trecut mai bine de trei ani de atunci, iar proiectul s-a dezvoltat senzational. Sute de "internauti" de toate varstele si din toate colturile tarii s-au alaturat indemnului lui Ben si au donat componente de calculator, unele vechi, dar inca functionale, altele noi. Unii dintre ei si-au sacrificat din timpul liber pentru a asambla aceste piese, astfel incat din ele sa iasa calculatoare care sa poata fi utilizate. Altii au pus la dispozitie incaperi pentru depozitarea sistemelor stranse, care au ajuns, unul cate unul, la copii saraci, dar buni la invatatura, la scoli din localitati izolate, uitate de autoritati, sau chiar la orfelinate. Pentru a nu exista nici o suspiciune referitoare la destinatia calculatoarelor, "Proiect pentru copiii saraci" se desfasoara exclusiv la vedere: donatiile se contabilizeaza pe internet, acolo se dezbat si propunerile de elevi care urmeaza sa fie ajutati. Deciziile se adopta, evident, tot pe forum. Numarul copiilor care au primit calculatoare pana acum este de cateva sute, dar ce este mai important este faptul ca "microbul" lansat de Ben pe Internet a molipsit foarte multi oameni. Proiectul a fost multiplicat, iar actiuni similare se desfasoara acum separat si la Craiova sau in alte orase din Romania.
In urma cu doi ani, cand am scris prima data despre "Proiect pentru copiii saraci",
eram convins ca entuziasmul celor care l-au pornit se va stinge incetul cu incetul. Credeam asta deoarece initiatorii nu au primit nici o mana de ajutor, ba chiar au avut parte de suficiente obstacole.
Ce i-a determinat insa pe acesti oameni sa mearga mai departe, in ciuda dificultatilor?
Viata lor este chiar atat de lipsita de griji incat nu au alta preocupare decat sa faca acte de caritate? Dimpotriva. Viata
lor este la fel de impovarata ca si a noastra. Au continuat proiectul deoarece sunt convinsi de utilitatea actiunii lor.
"Un copil care creste fara calculator va fi maine un sclav", mi-a
explicat Ben, in urma cu ceva timp, intreaga filosofie a acestei actiuni. O naivitate, ati putea spune. Poate aveti dreptate, insa cu siguranta ar fi nevoie si in Guvern – oricare ar fi el – de oameni care sa mai creada in "naivitati". Am avea numai de castigat.
niste voturi pentru alegerile generale din toamna anului 2008. "Vigilenta" senatorilor a avut intr-adevar efecte remarcabile: statul a economisit 200 milioane euro, bani care, dupa cum se vede, sunt folositi acum pentru investitii inteligente anticriza, iar multi copii proveniti din familii cu venituri modeste au fost incurajati sa abandoneze scoala si sa-si caute un rost in viata pe santierele si fermele agricole din Italia si Spania.
Politicienii romani
nu au putut niciodata sa se ridice deasupra intereselor meschine, pe termen scurt. Dorinta de a-i bloca pe adversarii politici a fost intotdeauna mai puternica decat orice intentie de a face bine. Romania arata asa cum o vedem cu totii si pentru ca oamenii care ne conduc nu fac nimic din pasiune, nu pun suflet in deciziile pe care le iau. Proiectele durabile si sanatoase nu pot exista insa fara aceste ingrediente, iar exemplele le putem cauta chiar in jurul nostru. M-as opri asupra unei initiative care se numeste simplu "Proiect pentru copiii saraci". Totul a inceput in martie 2006, cand pe formul de discutii al site-ului "Computer games" a aparut urmatorul mesaj: "M-am gandit ca poate AIWA vrea sa mai iasa din monotonie si sa patroneze un proiect de ajutorare pentru un copil, pe care cineva de pe forum il stie atat de sarac si bun la invatatura incat sa-si doreasca un calculator – asa cum fiecare dintre noi stiu ca si l-a dorit pe primul! si poate ca donatorii se vor intalni in acel moment (si la acel copil acasa), apoi vor merge la o bere – oleaca multumiti de viata asta! Cu putin noroc, am putea face cate o astfel de actiune pe trimestru, de ce nu, pe luna. Cat de zgarciti sa fim sa nu avem fiecare cate ceva care merge, dar de care ne putem dispensa?". Cel care a postat atunci anuntul
, semnat "Ben Ami", este unul dintre utilizatorii site-ului, iar "AIWA" – cel caruia i se solicita "patronarea" actiunii – este administratorul forumului de discutii. Au trecut mai bine de trei ani de atunci, iar proiectul s-a dezvoltat senzational. Sute de "internauti" de toate varstele si din toate colturile tarii s-au alaturat indemnului lui Ben si au donat componente de calculator, unele vechi, dar inca functionale, altele noi. Unii dintre ei si-au sacrificat din timpul liber pentru a asambla aceste piese, astfel incat din ele sa iasa calculatoare care sa poata fi utilizate. Altii au pus la dispozitie incaperi pentru depozitarea sistemelor stranse, care au ajuns, unul cate unul, la copii saraci, dar buni la invatatura, la scoli din localitati izolate, uitate de autoritati, sau chiar la orfelinate. Pentru a nu exista nici o suspiciune referitoare la destinatia calculatoarelor, "Proiect pentru copiii saraci" se desfasoara exclusiv la vedere: donatiile se contabilizeaza pe internet, acolo se dezbat si propunerile de elevi care urmeaza sa fie ajutati. Deciziile se adopta, evident, tot pe forum. Numarul copiilor care au primit calculatoare pana acum este de cateva sute, dar ce este mai important este faptul ca "microbul" lansat de Ben pe Internet a molipsit foarte multi oameni. Proiectul a fost multiplicat, iar actiuni similare se desfasoara acum separat si la Craiova sau in alte orase din Romania.
In urma cu doi ani, cand am scris prima data despre "Proiect pentru copiii saraci",
eram convins ca entuziasmul celor care l-au pornit se va stinge incetul cu incetul. Credeam asta deoarece initiatorii nu au primit nici o mana de ajutor, ba chiar au avut parte de suficiente obstacole.
Ce i-a determinat insa pe acesti oameni sa mearga mai departe, in ciuda dificultatilor?
Viata lor este chiar atat de lipsita de griji incat nu au alta preocupare decat sa faca acte de caritate? Dimpotriva. Viata
lor este la fel de impovarata ca si a noastra. Au continuat proiectul deoarece sunt convinsi de utilitatea actiunii lor.
"Un copil care creste fara calculator va fi maine un sclav", mi-a
explicat Ben, in urma cu ceva timp, intreaga filosofie a acestei actiuni. O naivitate, ati putea spune. Poate aveti dreptate, insa cu siguranta ar fi nevoie si in Guvern – oricare ar fi el – de oameni care sa mai creada in "naivitati". Am avea numai de castigat.
Rusii continua partida de sah
Propunerea legislativa pe care presedintele Dmitri Medvedev intentioneaza sa o prezinte spre aprobare Dumei de Stat priveste reglementarea modalitatilor in care trupele ruse vor putea sa duca operatiuni militare in afara teritoriului national. In principiu, nimic surprinzator, atata vreme cat, de mai multi ani, UE a legiferat acelasi principiu, specificand chiar ca poate fi vorba de interventii in zonele in care "interesele europene pot fi amenintate".
Daca e vorba despre un raspuns in oglinda, sau chiar de o coordonare posibila pe axa NATO-UE-Rusia, atunci miscarea poate avea un sens mai complex, descifrabil in lumina dialogului initiat de Administratia Obama cu Rusia si cel care urmeaza peste scurt timp
cu China. Pe de alta parte, Rusia poate gandi la miscari viitoare care sa vina in sprijinul cererilor formulate de minoritatile ruse aflate in state vecine, mai ales in Ucraina sau in statele baltice.
Dar, in cazul primului scenariu, de unde ar veni tipul de amenintare care sa intereseze intr-atat de tare pe toti actorii majori ai planetei? Raspunsul este ca noul tip de conflict cu care se confrunta fiecare dintre ei pleaca de la inflamarea comunitatilor minoritare, toate apartinand lumii musulmane si disipate pe teritorii vaste, acolo unde se afla si o mare parte a rezervelor energetice exploatate sau tinute inca sub forma unor rezerve strategice. Explozia fundamentalismului islamic a fost tratata, pentru perioada initiala cand a fost asimilata cauzei palestiniene, mai ales de grupele de analiza ale serviciilor de informatii. Ceea ce a facut ca, pentru cateva decenii, problema sa nu fie analizata decat prin prisma constituirii si actiunii gruparilor teroriste. De unde si raspunsurile cautate si gasite, cu un apogeu in perioada Administratiei Bush, exclusiv in zona "razboiului global impotriva terorii". Numai ca, intre timp, de partea cealalta, teroristii au gasit o metoda de contraatac foarte eficace, organizatiile de militanti disipandu-se in toate straturile societatii, renuntand la formulele clasice conspirative si folosind la maximun serviciile
celei mai influente retele de influenta, cea a mollahilor.
Acesta este contextul in care apare intrebarea privind formula de asigurare a securitatii conductelor si retelelor de transport a energiei
. Posibil, fie si numai daca ne gandim la un model la scara foarte mica, anume tipul de tinte ales de ETA in Spania: localitatile turistice, tocmai pentru a lovi in sectorul care detine o pondere extrem de importanta in economia spaniola... Atunci, argumenteaza expertii militari si de securitate, este foarte credibil scenariul care a filtrat deja din anumite surse islamice fundamentaliste, ca in taberele de antrenament se pregatesc acum intens echipe specializate in sabotarea liniilor de transport energetic. Logic, deoarece razboiul de acum este unul al energiei, iar noile tinte sunt evident si cele mai fragile si expuse pe lungimea a mii si mii de kilometri. Iar daca pagubele produse
de un atac asupra unei conducte la suprafata pot fi relativ rapid
rezolvate, o actiune de sabotaj indreptata impotriva unei conducte submarine ar avea efecte realmente dezastruoase, in ambele cazuri provocand si un cataclism ecologic.
Este posibil ca Rusia sa fi propus, iar partenerii americani si europeni sa fi agreat acest lucru, sa formeze unitati speciale de interventie care sa poata actiona extrateritorial in asemenea cazuri: probabil intr-o formula oarecare cu partenerii occidentali, dezabuzati de esecul din Afganistan si putin doritori sa mai investeasca sume colosale in agentii private de securitate de tip Blackwater. In ce ne priveste, nu existam in zona decat prin sprijinul neconditionat oferit de Traian Basescu omologului sau georgian, fapt care ne-a adus, inca o data, pretuirea unora dintre vecini. Dar si invers.
Daca e vorba despre un raspuns in oglinda, sau chiar de o coordonare posibila pe axa NATO-UE-Rusia, atunci miscarea poate avea un sens mai complex, descifrabil in lumina dialogului initiat de Administratia Obama cu Rusia si cel care urmeaza peste scurt timp
cu China. Pe de alta parte, Rusia poate gandi la miscari viitoare care sa vina in sprijinul cererilor formulate de minoritatile ruse aflate in state vecine, mai ales in Ucraina sau in statele baltice.
Dar, in cazul primului scenariu, de unde ar veni tipul de amenintare care sa intereseze intr-atat de tare pe toti actorii majori ai planetei? Raspunsul este ca noul tip de conflict cu care se confrunta fiecare dintre ei pleaca de la inflamarea comunitatilor minoritare, toate apartinand lumii musulmane si disipate pe teritorii vaste, acolo unde se afla si o mare parte a rezervelor energetice exploatate sau tinute inca sub forma unor rezerve strategice. Explozia fundamentalismului islamic a fost tratata, pentru perioada initiala cand a fost asimilata cauzei palestiniene, mai ales de grupele de analiza ale serviciilor de informatii. Ceea ce a facut ca, pentru cateva decenii, problema sa nu fie analizata decat prin prisma constituirii si actiunii gruparilor teroriste. De unde si raspunsurile cautate si gasite, cu un apogeu in perioada Administratiei Bush, exclusiv in zona "razboiului global impotriva terorii". Numai ca, intre timp, de partea cealalta, teroristii au gasit o metoda de contraatac foarte eficace, organizatiile de militanti disipandu-se in toate straturile societatii, renuntand la formulele clasice conspirative si folosind la maximun serviciile
celei mai influente retele de influenta, cea a mollahilor.
Acesta este contextul in care apare intrebarea privind formula de asigurare a securitatii conductelor si retelelor de transport a energiei
. Posibil, fie si numai daca ne gandim la un model la scara foarte mica, anume tipul de tinte ales de ETA in Spania: localitatile turistice, tocmai pentru a lovi in sectorul care detine o pondere extrem de importanta in economia spaniola... Atunci, argumenteaza expertii militari si de securitate, este foarte credibil scenariul care a filtrat deja din anumite surse islamice fundamentaliste, ca in taberele de antrenament se pregatesc acum intens echipe specializate in sabotarea liniilor de transport energetic. Logic, deoarece razboiul de acum este unul al energiei, iar noile tinte sunt evident si cele mai fragile si expuse pe lungimea a mii si mii de kilometri. Iar daca pagubele produse
de un atac asupra unei conducte la suprafata pot fi relativ rapid
rezolvate, o actiune de sabotaj indreptata impotriva unei conducte submarine ar avea efecte realmente dezastruoase, in ambele cazuri provocand si un cataclism ecologic.
Este posibil ca Rusia sa fi propus, iar partenerii americani si europeni sa fi agreat acest lucru, sa formeze unitati speciale de interventie care sa poata actiona extrateritorial in asemenea cazuri: probabil intr-o formula oarecare cu partenerii occidentali, dezabuzati de esecul din Afganistan si putin doritori sa mai investeasca sume colosale in agentii private de securitate de tip Blackwater. In ce ne priveste, nu existam in zona decat prin sprijinul neconditionat oferit de Traian Basescu omologului sau georgian, fapt care ne-a adus, inca o data, pretuirea unora dintre vecini. Dar si invers.
Cazul «Elodia», in varianta irlandeza. Cadavrul unei romance este cautat de mai bine de un an
Politistii irlandezi ancheteaza cazul unei românce de etnie rroma care a disparut în urma cu mai bine de un an si despre care cred ca a fost violata si ucisa. Trupul ei nu a fost insa gasit. Politia irlandeza si-a reînnoit zilele acestea apelurile catre populatie, în încercarea de a obtine informatii pentru a solutiona acest caz.
Românca de etnie rroma Marioara Rostas (foto), originara din Timisoara
, sosise în Irlanda în 7 decembrie 2007 fara sa cunoasca limba engleza, scrie cotidianul irlandez “Irish Independent”. Ea traia impreuna cu parintii si fratele ei mai mic într-o casa parasita împreuna cu alte familii de rromi. Singurii bani pe care îi avea erau cei pe care îi obtinea cersind pe strada. În urma cu mai bine de un an, la trei saptamâni de la venire, banuiesc politistii, a fost atrasa într-o masina
de un gangster din Dublin, cu promisiunea unei mese
calde, rapita, violata si ucisa. În ziua în care a disparut, 6 ianuarie 2008, Marioara si fratele ei cerseau în sudul orasului. Un Ford Mondeo argintiu condus de un barbat cu par negru a oprit lânga ei. Dumitru, fratele fetei, a vazut de pe partea cealalta a strazii cum sora lui intra în vorba cu soferul, apoi urca în masina. Curios, s-a apropiat si el. Soferul i-a dat 10 euro, iar Dumitru a crezut ca omul o duce pe sora lui la McDonalds. A fost ultima oara când a vazut-o. Familia
ei s-a alarmat imediat. Dar rudelor nu le-a fost prea usor sa o caute, pentru ca nu vorbeau engleza. În zilele urmatoare, tatal fetei a sunat de doua ori acasa, în România, pentru a vedea daca fata daduse vreun semn. Astfel, a aflat ca la o zi dupa ce disparuse, fata a telefonat în România, spunând ca este captiva si a fost violata. Nu stia unde se afla si a încercat sa citeasca numele strazii de pe un panou pe care îl vedea de la fereastra. Tatal ei a aflat toate acestea la doua zile de la disparitie. Apoi a cautat pe cineva care sa vorbeasca limba engleza si a mers la politie. O reconstituire a disparitiei ei la o emisiune de anul trecut a dus la mai multe telefoane de la populatie. Doua apeluri anonime au adus însa informatii utile. Un barbat a povestit politiei ca Marioara a fost dusa într-o casa, unde a fost violata si apoi împuscata, dar nu a putut da adresa. O femeie a povestit acelasi lucru si a furnizat si adresa unde ar fi avut loc faptele. Politia a mers acolo si a descoperit ca imobilul fusese ars, dar a reusit sa identifice sapte urme de gloante într-un perete si o jacheta cu urme de sânge, care însa nu apartinea tinerei. Cu scurt timp înainte de Craciun, anul trecut, au fost arestati patru oameni, suspectul principal si rude ale sale, care neaga însa orice implicare. Detectivul Joseph Gannon, care conduce ancheta, crede ca oferta unei mese calde într-o zi friguroasa de ianuarie a convins-o pe fata sa urce în masina. "Era o fata frumoasa, micuta si foarte supla. Nu stia engleza, nu stia sa scrie sau sa citeasca, nu avea bani, telefon si nu cunostea Dublinul", explica detectivul, care mai spune ca este hotarât sa nu abandoneze cazul.
Românca de etnie rroma Marioara Rostas (foto), originara din Timisoara
, sosise în Irlanda în 7 decembrie 2007 fara sa cunoasca limba engleza, scrie cotidianul irlandez “Irish Independent”. Ea traia impreuna cu parintii si fratele ei mai mic într-o casa parasita împreuna cu alte familii de rromi. Singurii bani pe care îi avea erau cei pe care îi obtinea cersind pe strada. În urma cu mai bine de un an, la trei saptamâni de la venire, banuiesc politistii, a fost atrasa într-o masina
de un gangster din Dublin, cu promisiunea unei mese
calde, rapita, violata si ucisa. În ziua în care a disparut, 6 ianuarie 2008, Marioara si fratele ei cerseau în sudul orasului. Un Ford Mondeo argintiu condus de un barbat cu par negru a oprit lânga ei. Dumitru, fratele fetei, a vazut de pe partea cealalta a strazii cum sora lui intra în vorba cu soferul, apoi urca în masina. Curios, s-a apropiat si el. Soferul i-a dat 10 euro, iar Dumitru a crezut ca omul o duce pe sora lui la McDonalds. A fost ultima oara când a vazut-o. Familia
ei s-a alarmat imediat. Dar rudelor nu le-a fost prea usor sa o caute, pentru ca nu vorbeau engleza. În zilele urmatoare, tatal fetei a sunat de doua ori acasa, în România, pentru a vedea daca fata daduse vreun semn. Astfel, a aflat ca la o zi dupa ce disparuse, fata a telefonat în România, spunând ca este captiva si a fost violata. Nu stia unde se afla si a încercat sa citeasca numele strazii de pe un panou pe care îl vedea de la fereastra. Tatal ei a aflat toate acestea la doua zile de la disparitie. Apoi a cautat pe cineva care sa vorbeasca limba engleza si a mers la politie. O reconstituire a disparitiei ei la o emisiune de anul trecut a dus la mai multe telefoane de la populatie. Doua apeluri anonime au adus însa informatii utile. Un barbat a povestit politiei ca Marioara a fost dusa într-o casa, unde a fost violata si apoi împuscata, dar nu a putut da adresa. O femeie a povestit acelasi lucru si a furnizat si adresa unde ar fi avut loc faptele. Politia a mers acolo si a descoperit ca imobilul fusese ars, dar a reusit sa identifice sapte urme de gloante într-un perete si o jacheta cu urme de sânge, care însa nu apartinea tinerei. Cu scurt timp înainte de Craciun, anul trecut, au fost arestati patru oameni, suspectul principal si rude ale sale, care neaga însa orice implicare. Detectivul Joseph Gannon, care conduce ancheta, crede ca oferta unei mese calde într-o zi friguroasa de ianuarie a convins-o pe fata sa urce în masina. "Era o fata frumoasa, micuta si foarte supla. Nu stia engleza, nu stia sa scrie sau sa citeasca, nu avea bani, telefon si nu cunostea Dublinul", explica detectivul, care mai spune ca este hotarât sa nu abandoneze cazul.
Curtea Suprema deschide al patrulea proces impotriva Ministerului Finantelor
Înalta Curte de Casatie si Justitie a deschis al patrulea proces împotriva Ministerului Finantelor Publice (MFP), în care contesta refuzul partial de plata a salariilor, adica achitarea acestora cu sporul de stres de 50 la suta. Procesul va începe pe 9 septembrie, la Curtea de Apel Bucuresti
. Lidia Barbulescu, vicepresedintele Curtii Supreme, a declarat, ieri, ca a primit de la Curtea de Conturi raspuns la adresa trimisa în urma cu o saptamâna, în care a cerut analizarea raspunsului MFP si ca reprezentantii Curtii de Conturi considera justificat refuzul Ministerului Finantelor, drept pentru care au introdus o noua actiune în instanta.
Magistratii Înaltei Curti au refuzat, pentru a doua luna consecutiv, sa-si încaseze salariile fara sporul de 50 la suta pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, dupa ce Ministerul Finantelor Publice (MFP) a dat aviz negativ pentru virarea sporului, a declarat in data de 7 august Lidia Barbulescu. Instanta suprema a câstigat, pâna în prezent, la Curtea de Apel Bucuresti, cele trei procese intentate Ministerului Finantelor Publice. MFP a facut recurs, iar Înalta Curte va judeca pe 19 august cele trei procese în care este parte.
Salarizarea unitara, «agitatie publica de 2 lei»
Reprezentanti ai asociatiilor de magistrati si membri ai Consiliului Superior al Magistraturii dezaproba prevederile ultimei forme a proiectului Legii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, potrivit carora salariile magistratiilor ar putea fi reduse cu 23 la suta. Presedintele Asociatiei Magistratilor din România (AMR), Mona Pivniceru, a declarat ca legea privind salarizarea unica reprezinta „o agitatie publica de 2 lei”. „Am vazut cel putin patru forme ale acestei legi, nu ma concentrez acum pe asta. Este o agitatie publica de 2 lei, apoi oricum se va face dupa cum vrea Uniunea Europeana”, a declarat Pivniceru. Adrian Neacsu, membru SoJust, considera ca noile prevederi vor duce la tulburari majore în sistemul justitiei. „Exista un dezinteres total fata de ce suntem noi, ca putere judecatoreasca. Proiectul denota ca grila nu a fost discutata cu reprezentantii din sistem si ca nu s-a respectat echilibrul între puterile statului, din punct de vedere al salarizarii, asa cum s-a promis la un moment dat”, a declarat Adrian Neacsu.
Prevederile legii incalca normele internationale
Lidia Barbulescu, membru CSM, a declarat ca prevederile Legii încalca toate reglementarile internationale în materie. „Salariile magistratilor nu pot fi diminuate”, a precizat Barbulescu, invocând o decizie mai veche a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Salariile magistratilor ar putea fi reduse cu 23 la suta, iar cele ale profesorilor universitari cu 5,3 la suta, în vreme ce salariile militarilor ar putea creste cu 111 la suta, potrivit ultimei forme a proiectului Legii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. „Pentru magistrati, personalul de probatiune, personalul auxiliar de specialitate si personalul conex din sistemul judiciar, nivelele salariale sunt reduse, în medie cu 20 la suta, fata de valorile actuale, astfel: magistrati -23 la suta, personal de probatiune +5 la suta, personal auxiliar de specialitate -10 la suta si personal conex +23 la suta”, se arata în sectiunea a 4-a din proiectul de Lege privind „impactul financiar
asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât si pe termen lung (pe 5 ani)”, la capitolul „pentru anul 2010”. „Pentru personalul din învatamântul universitar, pe salarii, rezulta o reducere de 5,3 la suta, care în cea mai mare parte se compenseaza prin sporurile nou-introduse”, se mai arata în proiectul de act normativ.
Pentru unii muma, pentru altii ciuma
În schimb, salariile militarilor ar putea creste cu aproape 111 la suta, cele ale politistilor cu 41 la suta, iar cele ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor cu 30 la suta. „Pentru militari, politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, care în prezent au nivele diferite de salarizare, prin sistemul unitar propus, cu acelasi nivel de salarizare pentru functii echivalente, din aplicarea acestui sistem, în conditii comparabile, rezulta pentru militari o crestere medie a salariilor cu 111 la suta, pentru politisti o crestere medie cu 41 la suta si pentru functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor o crestere medie cu 30 la suta”, se mai arata în document
. Functionarii publici din administratiile locale ar fi si ei avantajati de adoptarea noii legi, salariile acestora urmând sa creasca în medie cu 47 la suta. „Pentru functionarii publici, cresterea medie în conditii comparabile este de 35 la suta. Aceasta crestere este repartizata astfel: 15 la suta pentru functiile publice de stat (aparatul ministerelor si celorlalte institutii si autoritati publice centrale), 28 la suta pentru functiile publice teritoriale (servicii
publice deconcentrate ale ministerelor si altor organe de specialitate din subordinea ministerelor), 47 la suta pentru functiile publice locale”, mai arata analiza privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat pe urmatorii 5 ani. Proiectul de lege mai prevede ca pentru personalul din sanatate
cresterea medie a salariilor în conditii comparabile este de 24 la suta, pentru personalul din învatamântul preuniversitar cresterea medie a salariilor în conditii comparabile este de circa 25 la suta, iar pentru personalul contractual din administratia publica cresterea medie a salariilor este de circa 40 la suta.
. Lidia Barbulescu, vicepresedintele Curtii Supreme, a declarat, ieri, ca a primit de la Curtea de Conturi raspuns la adresa trimisa în urma cu o saptamâna, în care a cerut analizarea raspunsului MFP si ca reprezentantii Curtii de Conturi considera justificat refuzul Ministerului Finantelor, drept pentru care au introdus o noua actiune în instanta.
Magistratii Înaltei Curti au refuzat, pentru a doua luna consecutiv, sa-si încaseze salariile fara sporul de 50 la suta pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, dupa ce Ministerul Finantelor Publice (MFP) a dat aviz negativ pentru virarea sporului, a declarat in data de 7 august Lidia Barbulescu. Instanta suprema a câstigat, pâna în prezent, la Curtea de Apel Bucuresti, cele trei procese intentate Ministerului Finantelor Publice. MFP a facut recurs, iar Înalta Curte va judeca pe 19 august cele trei procese în care este parte.
Salarizarea unitara, «agitatie publica de 2 lei»
Reprezentanti ai asociatiilor de magistrati si membri ai Consiliului Superior al Magistraturii dezaproba prevederile ultimei forme a proiectului Legii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, potrivit carora salariile magistratiilor ar putea fi reduse cu 23 la suta. Presedintele Asociatiei Magistratilor din România (AMR), Mona Pivniceru, a declarat ca legea privind salarizarea unica reprezinta „o agitatie publica de 2 lei”. „Am vazut cel putin patru forme ale acestei legi, nu ma concentrez acum pe asta. Este o agitatie publica de 2 lei, apoi oricum se va face dupa cum vrea Uniunea Europeana”, a declarat Pivniceru. Adrian Neacsu, membru SoJust, considera ca noile prevederi vor duce la tulburari majore în sistemul justitiei. „Exista un dezinteres total fata de ce suntem noi, ca putere judecatoreasca. Proiectul denota ca grila nu a fost discutata cu reprezentantii din sistem si ca nu s-a respectat echilibrul între puterile statului, din punct de vedere al salarizarii, asa cum s-a promis la un moment dat”, a declarat Adrian Neacsu.
Prevederile legii incalca normele internationale
Lidia Barbulescu, membru CSM, a declarat ca prevederile Legii încalca toate reglementarile internationale în materie. „Salariile magistratilor nu pot fi diminuate”, a precizat Barbulescu, invocând o decizie mai veche a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Salariile magistratilor ar putea fi reduse cu 23 la suta, iar cele ale profesorilor universitari cu 5,3 la suta, în vreme ce salariile militarilor ar putea creste cu 111 la suta, potrivit ultimei forme a proiectului Legii privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. „Pentru magistrati, personalul de probatiune, personalul auxiliar de specialitate si personalul conex din sistemul judiciar, nivelele salariale sunt reduse, în medie cu 20 la suta, fata de valorile actuale, astfel: magistrati -23 la suta, personal de probatiune +5 la suta, personal auxiliar de specialitate -10 la suta si personal conex +23 la suta”, se arata în sectiunea a 4-a din proiectul de Lege privind „impactul financiar
asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât si pe termen lung (pe 5 ani)”, la capitolul „pentru anul 2010”. „Pentru personalul din învatamântul universitar, pe salarii, rezulta o reducere de 5,3 la suta, care în cea mai mare parte se compenseaza prin sporurile nou-introduse”, se mai arata în proiectul de act normativ.
Pentru unii muma, pentru altii ciuma
În schimb, salariile militarilor ar putea creste cu aproape 111 la suta, cele ale politistilor cu 41 la suta, iar cele ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor cu 30 la suta. „Pentru militari, politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, care în prezent au nivele diferite de salarizare, prin sistemul unitar propus, cu acelasi nivel de salarizare pentru functii echivalente, din aplicarea acestui sistem, în conditii comparabile, rezulta pentru militari o crestere medie a salariilor cu 111 la suta, pentru politisti o crestere medie cu 41 la suta si pentru functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor o crestere medie cu 30 la suta”, se mai arata în document
. Functionarii publici din administratiile locale ar fi si ei avantajati de adoptarea noii legi, salariile acestora urmând sa creasca în medie cu 47 la suta. „Pentru functionarii publici, cresterea medie în conditii comparabile este de 35 la suta. Aceasta crestere este repartizata astfel: 15 la suta pentru functiile publice de stat (aparatul ministerelor si celorlalte institutii si autoritati publice centrale), 28 la suta pentru functiile publice teritoriale (servicii
publice deconcentrate ale ministerelor si altor organe de specialitate din subordinea ministerelor), 47 la suta pentru functiile publice locale”, mai arata analiza privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat pe urmatorii 5 ani. Proiectul de lege mai prevede ca pentru personalul din sanatate
cresterea medie a salariilor în conditii comparabile este de 24 la suta, pentru personalul din învatamântul preuniversitar cresterea medie a salariilor în conditii comparabile este de circa 25 la suta, iar pentru personalul contractual din administratia publica cresterea medie a salariilor este de circa 40 la suta.
Nevasta afaceristului "Sterilet"
oftalmolog Dana Vodislav, de la Spitalul Judetean Targu-Jiu, a fost prinsa in flagrant, in timp ce lua de la un pacient 1000 de lei, pentru a-i da o scrisoare medicala de recomandare
catre Comisia de Expertiza Medicala a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEMPAH) Gorj, conform NewsIn. Fata de Dana Vodislav, procurorul de caz a dispus masura interzicerii parasirii localitatii pe o perioada de 30 de zile, cercetarile continuand sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita. "In cursul zilei de 14 august a.c., ofiterii Serviciului de Investigare a Fraudelor au fost sesizati de catre un barbat despre faptul ca un medic din cadrul Spitalului de Urgenta "Tudor Vladimirescu" Targu-Jiu i-a pretins o suma de bani pentru a-i completa o scrisoare medicala de recomandare, necesara unei reevaluari la CEMPAH Gorj.
"Sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj, politistii au organizat un flagrant.", a declarat Daniel Tica, purtatorul de cuvant al IPJ Gorj. Cu aceasta ocazie, Dana Vodislav a fost surprinsa la scurt timp
dupa ce a pretins si a primit suma de 1000 lei de la denuntator. Ea a fost audiata la sediul Parchetului Judetean Gorj. Dana Vodislav este sotia medicului Cristinel Spiridon Vodislav, care a fost implicat, in 2007, in dosarul "Steriletul". Procurorii anticoruptie au dispus la vremea respectiva trimiterea in judecata a lui Cristinel Vodislav, in legatura cu achizitionarea de catre Ministerul Sanatatii de sterilete la preturi de 30 de ori mai mari decat cele din import si de cinci ori mai mari decat cele practicate in reteaua farmaceutica.
Baciu Remus Virgil, fost consilier personal pe probleme de control al fostului ministru al sanatatii, Daniela Bartos, este judecat pentru luare de mita si abuz in serviciu contra intereselor publice cu consecinte deosebit de grave. Elena Daiana Druta, medic primar la Spitalul Clinic "Dr. I. Cantacuzino" Bucuresti
a fost trimisa in judecata pentru luare de mita si abuz in serviciu contra intereselor publice, cu consecinte deosebit de grave. Vodislav Cristinel Spriridon, reprezentant legal
al S.C.Vodimedicor S.R.L. Tg. Jiu, firma de la care au fost achizitionate de catre Ministerul Sanatatii 16.200 de sterilete, este judecat pentru savarsirea infractiunilor de dare de mita, fals in inscrisuri sub semnatura privata, spalare de bani si instigare neurmata de executare la infractiunea de marturie mincinoasa.
catre Comisia de Expertiza Medicala a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEMPAH) Gorj, conform NewsIn. Fata de Dana Vodislav, procurorul de caz a dispus masura interzicerii parasirii localitatii pe o perioada de 30 de zile, cercetarile continuand sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita. "In cursul zilei de 14 august a.c., ofiterii Serviciului de Investigare a Fraudelor au fost sesizati de catre un barbat despre faptul ca un medic din cadrul Spitalului de Urgenta "Tudor Vladimirescu" Targu-Jiu i-a pretins o suma de bani pentru a-i completa o scrisoare medicala de recomandare, necesara unei reevaluari la CEMPAH Gorj.
"Sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj, politistii au organizat un flagrant.", a declarat Daniel Tica, purtatorul de cuvant al IPJ Gorj. Cu aceasta ocazie, Dana Vodislav a fost surprinsa la scurt timp
dupa ce a pretins si a primit suma de 1000 lei de la denuntator. Ea a fost audiata la sediul Parchetului Judetean Gorj. Dana Vodislav este sotia medicului Cristinel Spiridon Vodislav, care a fost implicat, in 2007, in dosarul "Steriletul". Procurorii anticoruptie au dispus la vremea respectiva trimiterea in judecata a lui Cristinel Vodislav, in legatura cu achizitionarea de catre Ministerul Sanatatii de sterilete la preturi de 30 de ori mai mari decat cele din import si de cinci ori mai mari decat cele practicate in reteaua farmaceutica.
Baciu Remus Virgil, fost consilier personal pe probleme de control al fostului ministru al sanatatii, Daniela Bartos, este judecat pentru luare de mita si abuz in serviciu contra intereselor publice cu consecinte deosebit de grave. Elena Daiana Druta, medic primar la Spitalul Clinic "Dr. I. Cantacuzino" Bucuresti
a fost trimisa in judecata pentru luare de mita si abuz in serviciu contra intereselor publice, cu consecinte deosebit de grave. Vodislav Cristinel Spriridon, reprezentant legal
al S.C.Vodimedicor S.R.L. Tg. Jiu, firma de la care au fost achizitionate de catre Ministerul Sanatatii 16.200 de sterilete, este judecat pentru savarsirea infractiunilor de dare de mita, fals in inscrisuri sub semnatura privata, spalare de bani si instigare neurmata de executare la infractiunea de marturie mincinoasa.
Subventii europene pentru zeci de mii de oi-fantoma
Controale ale APIA in fermele zootehnice din judetul Tulcea au dezvaluit ca fermierii au solicitat subventii europene pentru zeci de mii de oi care nu exista.
» Garda Financiara investigheaza mai multe cazuri de evaziune fiscala cu oi exportate ilegal, pentru care s-au incasat
subventii UE.
Controalele efectuate la fermele zootehnice de specialistii Agentiei de Plati si Interventii in Agricultura (APIA) pentru a verifica efectivele de oi pentru care se acorda subventii de la Uniunea Europeana au scos la iveala falsuri grosolane. Petru Cojocea, directorul APIA Tulcea, a precizat ca, "la controalele din teren pentru verificarea efectivelor de oi pentru care s-au solicitat, in acest an, subventii europene, am constatat ca aproape toti cei care au facut cereri pentru subventii au dat declaratii false". "Lipsesc, in doar 15% din fermele pe care le-am controlat prin sondaj, zeci de mii de oi din efectivele declarate de proprietari pentru a beneficia de subventii. Am descoperit cazuri de fermieri care nu au nici o oaie din sutele de animale pentru care pretind subventii europene.
Noi am verificat doar 15% dintr-un efectiv de aproape 270.000 de oi aflate in baza de date a APIA pentru a fi platite subventii UE. Aceste verificari s-au facut aleatoriu, conform procedurii de lucru a institutiei noastre, acceptata de Uniunea Europeana. Constatarile inspectorilor arata ca nu este vorba de mici erori, ci de o practica menita sa prejudicieze bugetul public. Este posibil ca falsurile sa se regaseasca la toti crescatorii de oi."
Actele de control incheiate de inspectorii APIA arata ca din ferme din localitatile Stejaru, Baia, Ceamurlia de Sus, Grindu, Dunavatul de Jos si Greci au disparut cele mai multe oi. De exemplu, Stoli Bojin din Stejaru a solicitat la inceputul acestui an subventie pentru 996 de oi. Inspectorii APIA au descins zilele trecute in respectiva localitate si nu au gasit nici o oaie in ferma lui Stoli. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul altor trei oieri din alte localitati, care au fost verificati, prin sondaj, de inspectorii APIA. Stoli Bojin a declarat ca "am vandut oile in urma cu doua luni si nu am stiut ca trebuia sa anunt la APIA si sa refac cererea de subventii". Directorul Petre Cojocea a respins aceasta motivare
a oierilor tulceni spunand ca, "in momentul solicitarii subventiilor, proprietarii animalelor au fost avertizati asupra consecintelor inscrierii in fals a efectivelor si a obligatiei de a notifica APIA la pierderea unor animale prin vanzare
sau din alte motive, pentru a fi refacuta cererea de subventionare. Ei nu vor primi subventiile, iar daca au incasat banii, trebuie sa-i restituie in contul APIA. Procedura de acordare a subventiilor pentru animale nu prevede si alte sanctiuni, ca in cazul subventiilor pentru terenuri. Fermierii care cultiva terenuri, daca sunt descoperiti cu falsuri in declaratii, returneaza subventiile incasate si nu mai primesc astfel de bani timp de trei ani. Oierii care au intocmit cereri false pot fi pedepsiti penal pentru respectivele falsuri".
Expertii APIA spun ca anul acesta, spre deosebire de cei anteriori, verificarea efectivelor de animale pentru care se platesc subventii se poate face cu precizie, pentru ca toate animalele au fost inscrise in baza de date a medicilor
veterinari, cu informatii de identificare precise, iar aceste informatii se afla si la dispozitia APIA, pentru a verifica veridicitatea declaratiilor fermierilor din cererile de subventionare. Anul acesta, subventia acordata de APIA pentru o oaie este de aproximativ 40 de lei. Aceasta suma va fi stabilita cu precizie dupa ce se vor incheia controalele din teren privind corectitudinea declaratiilor din cererile de subventionare.
In timp ce unii proprietari de oi reusesc sa pacaleasca institutiile statului cu declaratii false privind efectivele de animale, oierii sibieni, care detin peste 150.000 de oi in Delta Dunarii, nu vor incasa anul acesta subventii europene. Cererile oierilor sibieni din Delta pentru subventii nu au fost acceptate de APIA, pentru ca acestia nu s-au afiliat la o asociatie locala a crescatorilor de ovine. Ionel Bodea, reprezentantul oierilor sibieni din Delta, a declarat ca "am dat in judecata Ministerul Agriculturii pentru reglementarea aberanta prin care ne obliga sa ne inscriem intr-o asociatie pe care nu o recunoastem".
Acuzatie
» Evaziune
Zilele trecute, comisarii Garzii Financiare
au confiscat 8.000 de oi la o ferma din satul Smardan. Respectivele animale erau pregatite pentru a fi exportate in Turcia, dar nu existau acte de provenienta a oilor. Administratorul firmei din Braila care detine aceasta ferma le-a declarat comisarilor financiari ca oile au fost cumparate de la satenii din zona Macin, dar nu a putut dovedi cu acte fiscale aceste achizitii. In plus
, ferma din Smardan nu era autorizata de Directia Sanitar-Veterinara Tulcea. Exista suspiciunea ca, prin intermediul acestei ferme neautorizate si al altora aflate in aceasta situatie, se practica un comert ilegal cu oi. Comisarii Garzii Financiare Tulcea care au investigat cazul de la ferma Smardan mai sustin ca unii oieri din nordul Dobrogei incaseaza subventii, desi respectivele animale au fost vandute ilegal unor firme care le exporta.
» Garda Financiara investigheaza mai multe cazuri de evaziune fiscala cu oi exportate ilegal, pentru care s-au incasat
subventii UE.
Controalele efectuate la fermele zootehnice de specialistii Agentiei de Plati si Interventii in Agricultura (APIA) pentru a verifica efectivele de oi pentru care se acorda subventii de la Uniunea Europeana au scos la iveala falsuri grosolane. Petru Cojocea, directorul APIA Tulcea, a precizat ca, "la controalele din teren pentru verificarea efectivelor de oi pentru care s-au solicitat, in acest an, subventii europene, am constatat ca aproape toti cei care au facut cereri pentru subventii au dat declaratii false". "Lipsesc, in doar 15% din fermele pe care le-am controlat prin sondaj, zeci de mii de oi din efectivele declarate de proprietari pentru a beneficia de subventii. Am descoperit cazuri de fermieri care nu au nici o oaie din sutele de animale pentru care pretind subventii europene.
Noi am verificat doar 15% dintr-un efectiv de aproape 270.000 de oi aflate in baza de date a APIA pentru a fi platite subventii UE. Aceste verificari s-au facut aleatoriu, conform procedurii de lucru a institutiei noastre, acceptata de Uniunea Europeana. Constatarile inspectorilor arata ca nu este vorba de mici erori, ci de o practica menita sa prejudicieze bugetul public. Este posibil ca falsurile sa se regaseasca la toti crescatorii de oi."
Actele de control incheiate de inspectorii APIA arata ca din ferme din localitatile Stejaru, Baia, Ceamurlia de Sus, Grindu, Dunavatul de Jos si Greci au disparut cele mai multe oi. De exemplu, Stoli Bojin din Stejaru a solicitat la inceputul acestui an subventie pentru 996 de oi. Inspectorii APIA au descins zilele trecute in respectiva localitate si nu au gasit nici o oaie in ferma lui Stoli. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul altor trei oieri din alte localitati, care au fost verificati, prin sondaj, de inspectorii APIA. Stoli Bojin a declarat ca "am vandut oile in urma cu doua luni si nu am stiut ca trebuia sa anunt la APIA si sa refac cererea de subventii". Directorul Petre Cojocea a respins aceasta motivare
a oierilor tulceni spunand ca, "in momentul solicitarii subventiilor, proprietarii animalelor au fost avertizati asupra consecintelor inscrierii in fals a efectivelor si a obligatiei de a notifica APIA la pierderea unor animale prin vanzare
sau din alte motive, pentru a fi refacuta cererea de subventionare. Ei nu vor primi subventiile, iar daca au incasat banii, trebuie sa-i restituie in contul APIA. Procedura de acordare a subventiilor pentru animale nu prevede si alte sanctiuni, ca in cazul subventiilor pentru terenuri. Fermierii care cultiva terenuri, daca sunt descoperiti cu falsuri in declaratii, returneaza subventiile incasate si nu mai primesc astfel de bani timp de trei ani. Oierii care au intocmit cereri false pot fi pedepsiti penal pentru respectivele falsuri".
Expertii APIA spun ca anul acesta, spre deosebire de cei anteriori, verificarea efectivelor de animale pentru care se platesc subventii se poate face cu precizie, pentru ca toate animalele au fost inscrise in baza de date a medicilor
veterinari, cu informatii de identificare precise, iar aceste informatii se afla si la dispozitia APIA, pentru a verifica veridicitatea declaratiilor fermierilor din cererile de subventionare. Anul acesta, subventia acordata de APIA pentru o oaie este de aproximativ 40 de lei. Aceasta suma va fi stabilita cu precizie dupa ce se vor incheia controalele din teren privind corectitudinea declaratiilor din cererile de subventionare.
In timp ce unii proprietari de oi reusesc sa pacaleasca institutiile statului cu declaratii false privind efectivele de animale, oierii sibieni, care detin peste 150.000 de oi in Delta Dunarii, nu vor incasa anul acesta subventii europene. Cererile oierilor sibieni din Delta pentru subventii nu au fost acceptate de APIA, pentru ca acestia nu s-au afiliat la o asociatie locala a crescatorilor de ovine. Ionel Bodea, reprezentantul oierilor sibieni din Delta, a declarat ca "am dat in judecata Ministerul Agriculturii pentru reglementarea aberanta prin care ne obliga sa ne inscriem intr-o asociatie pe care nu o recunoastem".
Acuzatie
» Evaziune
Zilele trecute, comisarii Garzii Financiare
au confiscat 8.000 de oi la o ferma din satul Smardan. Respectivele animale erau pregatite pentru a fi exportate in Turcia, dar nu existau acte de provenienta a oilor. Administratorul firmei din Braila care detine aceasta ferma le-a declarat comisarilor financiari ca oile au fost cumparate de la satenii din zona Macin, dar nu a putut dovedi cu acte fiscale aceste achizitii. In plus
, ferma din Smardan nu era autorizata de Directia Sanitar-Veterinara Tulcea. Exista suspiciunea ca, prin intermediul acestei ferme neautorizate si al altora aflate in aceasta situatie, se practica un comert ilegal cu oi. Comisarii Garzii Financiare Tulcea care au investigat cazul de la ferma Smardan mai sustin ca unii oieri din nordul Dobrogei incaseaza subventii, desi respectivele animale au fost vandute ilegal unor firme care le exporta.
Directorii de agentii din Ministerul Agriculturii sfideaza criza
In vreme ce ministrii Dan Nica si Gheorghe Pogea anunta valuri de restructurari si reduceri de cheltuieli bugetare, mai multi directori din structurile subordonate Ministerului Agriculturii s-au pus pe tocat bani. Este cazul sefului de la Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP), care vrea sa arunce peste 300.000 de lei pe detasari de personal. Culmea, schimbarile hotarate de directorul Mihai Vadan nu sunt doar costisitoare, ci si ilegale. La fel ca Vadan, omologul sau de la Agentia Nationala de Consultanta Agricola (ANCA) vrea sa inhate fonduri europene pentru a da sfaturi taranilor, in conditiile in care institutia a fost infiintata exact pentru a face asa ceva cu titlu gratuit!
Mai multi directori din subordinea sa ii submineaza periodic autoritatea ministrului agriculturii, Ilie Sirbu. Un ordin al sefului Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, dat joia trecuta, arunca in aer toata organigrama acelei institutii si stoarce bugetul ministerului cu peste 300.000 de lei. Directorul Mihai Vadan a hotarat unilateral sa mute de la un centru regional la altul, personalul responsabil de verificarea tehnica a proiectelor. Este vorba de 30 de persoane care se schimba intre ele si carora ministerul va trebui sa le asigure timp de 4 luni de acum incolo cazare si transport saptamanal. Un calcul simplu, rezumat doar la costurile de cazare, arata ca statul va plati circa 360.000 de lei, ca urmare a ordinului emis de Vadan.
In realitate, masura consta in mutarea unui grup de 10 experti din cadrul Serviciului de verificare Tehnica de la Centrul Regional de Plati sud-vest Oltenia, la centrul sud-est Constanta
. La randul lor, alti 10 functionari de la Constanta vor fi mutati la Iasi
, iar cei de la Iasi ajung la Craiova. Perioada in care aceasta decizie isi produce efectele este de 4 luni.
Toata seria de schimbari hotarate de directorul Mihai Vadan are ca scop mutarea unor oameni apropiati lui in posturi cheie. Sfidand criza, seful APDRP este dispus sa arunce o gramada de bani pe cazari si transport, doar pentru a-si servi clientela politica.
ANCA vrea bani de la toata lumea
Un alt director din subordinea lui Ilie Sirbu este la un pas de comiterea unei ilegalitati de proportii privind obtinerea de fonduri europene. Agentia Nationala de Consultanta Agricola (ANCA), institutie infiintata cu scopul de a acorda consultanta gratuita micilor fermieri, a pornit la vanatoare de fonduri europene. Un control al celor din minister a scos la iveala ca ANCA face parte dintr-un consortiu privat, care s-a asociat in vederea atragerii de fonduri UE. ANCA a intrat in asociere cu societatea RGIC Consultanta SRL, Posta Romana si SC Lamar Organization SRL. Impreuna, cele 4 structuri
s-au asociat, sperand ca vor castiga
licitatia denumita: “Consultanta acordata fermierilor care detin ferme agricole de semi-subzistenta in vederea intocmirii planului de afaceri si a dosarului de aplicatie
accesarea masurii 141 – sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta”.
Daca in cazul celorlalte institutii, goana dupa fonduri europene este de inteles, in cazul ANCA, aceasta reprezinta un abuz. ANCA a fost infiintata cu bani de la guvern, tocmai cu scopul de a acorda consultanta gratuita fermierilor. Participarea la licitatii pentru castigarea de proiecte, echivaleaza in acest caz cu o dubla finantare
. Prins cu mata in sac, directorul ANCA, Stefan Mantea, a incercat sa salveze aparentele, notificand ministerul ca se va retrage de la licitatie. Firma SC RGIC Consultanta SRL, liderul consortiului din care face parte ANCA nu a redactat insa procedura de retragere, ceea ce inseamna ca agentia condusa de Mantea este si in prezent in ilegalitate.
Mai multi directori din subordinea sa ii submineaza periodic autoritatea ministrului agriculturii, Ilie Sirbu. Un ordin al sefului Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, dat joia trecuta, arunca in aer toata organigrama acelei institutii si stoarce bugetul ministerului cu peste 300.000 de lei. Directorul Mihai Vadan a hotarat unilateral sa mute de la un centru regional la altul, personalul responsabil de verificarea tehnica a proiectelor. Este vorba de 30 de persoane care se schimba intre ele si carora ministerul va trebui sa le asigure timp de 4 luni de acum incolo cazare si transport saptamanal. Un calcul simplu, rezumat doar la costurile de cazare, arata ca statul va plati circa 360.000 de lei, ca urmare a ordinului emis de Vadan.
In realitate, masura consta in mutarea unui grup de 10 experti din cadrul Serviciului de verificare Tehnica de la Centrul Regional de Plati sud-vest Oltenia, la centrul sud-est Constanta
. La randul lor, alti 10 functionari de la Constanta vor fi mutati la Iasi
, iar cei de la Iasi ajung la Craiova. Perioada in care aceasta decizie isi produce efectele este de 4 luni.
Toata seria de schimbari hotarate de directorul Mihai Vadan are ca scop mutarea unor oameni apropiati lui in posturi cheie. Sfidand criza, seful APDRP este dispus sa arunce o gramada de bani pe cazari si transport, doar pentru a-si servi clientela politica.
ANCA vrea bani de la toata lumea
Un alt director din subordinea lui Ilie Sirbu este la un pas de comiterea unei ilegalitati de proportii privind obtinerea de fonduri europene. Agentia Nationala de Consultanta Agricola (ANCA), institutie infiintata cu scopul de a acorda consultanta gratuita micilor fermieri, a pornit la vanatoare de fonduri europene. Un control al celor din minister a scos la iveala ca ANCA face parte dintr-un consortiu privat, care s-a asociat in vederea atragerii de fonduri UE. ANCA a intrat in asociere cu societatea RGIC Consultanta SRL, Posta Romana si SC Lamar Organization SRL. Impreuna, cele 4 structuri
s-au asociat, sperand ca vor castiga
licitatia denumita: “Consultanta acordata fermierilor care detin ferme agricole de semi-subzistenta in vederea intocmirii planului de afaceri si a dosarului de aplicatie
accesarea masurii 141 – sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta”.
Daca in cazul celorlalte institutii, goana dupa fonduri europene este de inteles, in cazul ANCA, aceasta reprezinta un abuz. ANCA a fost infiintata cu bani de la guvern, tocmai cu scopul de a acorda consultanta gratuita fermierilor. Participarea la licitatii pentru castigarea de proiecte, echivaleaza in acest caz cu o dubla finantare
. Prins cu mata in sac, directorul ANCA, Stefan Mantea, a incercat sa salveze aparentele, notificand ministerul ca se va retrage de la licitatie. Firma SC RGIC Consultanta SRL, liderul consortiului din care face parte ANCA nu a redactat insa procedura de retragere, ceea ce inseamna ca agentia condusa de Mantea este si in prezent in ilegalitate.
Creatorul de modă Dyandy recruta tinere sărace din provincie pentru practicarea prostituţiei
Creatorul de modă Dănut Pîrvan Dyandy recruta tinere din provincie pentru practicarea prostituţiei, prin intermediul anunţurilor publicitare, sub pretextul angajării în salonul său de masaj, profitând de starea lor materială precară, arată magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 în motivare.
Magistraţii explică în motivarea deciziei de arestare a creatorului de modă că tinerelor li se ofereau posturi de maseuze, însă, potrivit declaraţiilor martorilor şi interceptărilor telefonice, Dyandy le spunea tinerelor că nu vor fi angajate decât în cazul în care sunt atrăgătoare.
Mai mult, în motivare
se arată că Pîrvan a recrutat tinere pentru practicarea prostituţiei, fără a ţine cont de vârsta acestora, de discernământul lor sau de faptul că, multor tinere din provincie, Bucureştiul li se pare un "oraş miraculos, fiind uşor de indus în eroare". De asemenea, acesta le-a oferit tinerelor oportunitatea de a obţine venituri mari într-o perioadă scurtă de timp.
Magistraţii consemnează în motivarea deciziei de arestare preventivă că Pîrvan se prezenta drept creator de modă, dându-le tinerelor recrutate iluzia unei cariere în lumea modei, doar pentru a le obliga ulterior să practice prostituţia, afectându-le în acest fel starea psihică.
Timp de 7 luni, arată magistraţii de la Judecătoria Sector 1, Dyandy "a transformat un imobil
de lux dintr-o zonă centrală a oraşului, pe care îl ocupa fără forme legale
, într-un <> al prostituţiei". Mai mult, creatorul de modă şi-a promovat intens clubul care oferea servicii de masaj erotic prin crearea unui site şi prin elaborarea de mesaje publicitare atractive, după cum reiese şi din declaraţiile date de acesta în faţa instanţei.
În motivarea deciziei de joi, se mai arată şi că Dyandy a desfăşurat activităţile ilegale de care este acuzat fără a avea "reţineri faţă de organele de ordine", dovedind, astfel, "lipsă de respect faţă de valorile ocrotite de lege". Totodată, consemnează magistraţii, după reţinerea sa, Pîrvan a manifestat o atitudine dezinvoltă, "nedând impresia că înţelege faptele sale şi realizează consecinţele acestora".
Totodată, se mai arată în motivare, arestarea preventivă a lui Dănuţ Pîrvan este necesară, având în vedere că, din dovezile aduse de Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sector 1, rezultă că acesta coordona activităţile de prostituţie şi proxenetism, iar izolarea sa de mediul în care trăieşte este necesară pentru anihilarea reţelei infracţionale.
Magistraţii explică în motivarea deciziei de arestare a creatorului de modă că tinerelor li se ofereau posturi de maseuze, însă, potrivit declaraţiilor martorilor şi interceptărilor telefonice, Dyandy le spunea tinerelor că nu vor fi angajate decât în cazul în care sunt atrăgătoare.
Mai mult, în motivare
se arată că Pîrvan a recrutat tinere pentru practicarea prostituţiei, fără a ţine cont de vârsta acestora, de discernământul lor sau de faptul că, multor tinere din provincie, Bucureştiul li se pare un "oraş miraculos, fiind uşor de indus în eroare". De asemenea, acesta le-a oferit tinerelor oportunitatea de a obţine venituri mari într-o perioadă scurtă de timp.
Magistraţii consemnează în motivarea deciziei de arestare preventivă că Pîrvan se prezenta drept creator de modă, dându-le tinerelor recrutate iluzia unei cariere în lumea modei, doar pentru a le obliga ulterior să practice prostituţia, afectându-le în acest fel starea psihică.
Timp de 7 luni, arată magistraţii de la Judecătoria Sector 1, Dyandy "a transformat un imobil
de lux dintr-o zonă centrală a oraşului, pe care îl ocupa fără forme legale
, într-un <> al prostituţiei". Mai mult, creatorul de modă şi-a promovat intens clubul care oferea servicii de masaj erotic prin crearea unui site şi prin elaborarea de mesaje publicitare atractive, după cum reiese şi din declaraţiile date de acesta în faţa instanţei.
În motivarea deciziei de joi, se mai arată şi că Dyandy a desfăşurat activităţile ilegale de care este acuzat fără a avea "reţineri faţă de organele de ordine", dovedind, astfel, "lipsă de respect faţă de valorile ocrotite de lege". Totodată, consemnează magistraţii, după reţinerea sa, Pîrvan a manifestat o atitudine dezinvoltă, "nedând impresia că înţelege faptele sale şi realizează consecinţele acestora".
Totodată, se mai arată în motivare, arestarea preventivă a lui Dănuţ Pîrvan este necesară, având în vedere că, din dovezile aduse de Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sector 1, rezultă că acesta coordona activităţile de prostituţie şi proxenetism, iar izolarea sa de mediul în care trăieşte este necesară pentru anihilarea reţelei infracţionale.
10 milioane de euro pentru imaginea Guvernului
In 2008, Agentia pentru Strategii Guvernamentale – care urmeaza a fi desfiintata – a contractat publicitate de 10 milioane de euro cu mai multe firme
. Doua dintre contracte, in valoare de circa 1,2 milioane de euro, au fost atribuite firmelor
Ars Advertising si Best Advertising, implicate in scandalul cheltuielilor de la Ministerul Mediului condus de Nicolae Nemirschi, relateaza HotNews.ro. Unul dintre cele mai mari contracte de publicitate a fost atribuit companiei
Best Advertising, cea care a realizat campania de promovare a fondurilor europene si a site-ului fonduri-ue.ro,
site ce s-a dovedit ineficient, dupa traficul
de vizitatori unici.
ASG a cumparat servicii
de publicitate in anul 2008 in valoare de 9,4 milioane euro, la care se mai adauga inca aproape 500.000 de euro materiale promotionale.
. Doua dintre contracte, in valoare de circa 1,2 milioane de euro, au fost atribuite firmelor
Ars Advertising si Best Advertising, implicate in scandalul cheltuielilor de la Ministerul Mediului condus de Nicolae Nemirschi, relateaza HotNews.ro. Unul dintre cele mai mari contracte de publicitate a fost atribuit companiei
Best Advertising, cea care a realizat campania de promovare a fondurilor europene si a site-ului fonduri-ue.ro,
site ce s-a dovedit ineficient, dupa traficul
de vizitatori unici.
ASG a cumparat servicii
de publicitate in anul 2008 in valoare de 9,4 milioane euro, la care se mai adauga inca aproape 500.000 de euro materiale promotionale.
marți, 11 august 2009
Nu am auzit de concedieri in Parlament
Nu a existat zi in ultimele trei luni fara stiri alarmante de presa privind disponibilizarile operate de mai mari sau mai mici firme
, consortii sau intreprinderi. Mii si mii de oameni au fost lasati pe drumuri - din constructii, metalurgie, minerit, comert sau presa -, iar celor care au avut sansa sa-si pastreze locul de munca
li s-a diminuat drastic din venit, astfel incat sarmanul salariat si cetatean al acestei preamarite tari abia de mai reuseste sa plateasca intretinerea si sa cumpere un kil de cartofi. Vazand aceastea, oamenii de buna-credinta au inceput sa se convinga ca, intr-adevar, Europa si intreaga lume trec printr-o profunda criza economica si ca sunt slabe sperante de redresare. In ciuda acestor groaznice semnale, nu am auzit pana la aceasta ora sa se fi operat disponibilizari in Parlamentul Romaniei. Nici printre senatori si deputati si nici din aparatul lor administrativ. Mai mult, nu am fost instiintati nici despre eventualele reduceri, de 21-23%, asa cum este moda
, la salariile acestora, inimaginabil de obraznice. Intreband in stanga si in dreapta ca un bezmetic, am aflat ca nici in aparatul diplomatic nu s-au facut concedieri, desi in structurile administrative din ambasade, consulate si alte organisme
internationale nu se afla niciun “functionar” fara cel putin o secretara si un sofer personal. Intretinerea tuturor acestora, la nivelul salariului neschimbat, in aceste zile de criza, mananca, dupa socotelile noastre, mai bine de jumatate din bugetul tarii. Prostiile alea cu forfetarea, inghetarea, salarizarea unica, pensionarea sunt doar niste initiative de speriat gastele din curtea bunicii. In aceasta situatie, m-am decis: nu mai platesc taxe si impozite. Logic, inseamna ca parlamentarii nu vor mai avea bani
de salarii si de excursii la Mediterana.
, consortii sau intreprinderi. Mii si mii de oameni au fost lasati pe drumuri - din constructii, metalurgie, minerit, comert sau presa -, iar celor care au avut sansa sa-si pastreze locul de munca
li s-a diminuat drastic din venit, astfel incat sarmanul salariat si cetatean al acestei preamarite tari abia de mai reuseste sa plateasca intretinerea si sa cumpere un kil de cartofi. Vazand aceastea, oamenii de buna-credinta au inceput sa se convinga ca, intr-adevar, Europa si intreaga lume trec printr-o profunda criza economica si ca sunt slabe sperante de redresare. In ciuda acestor groaznice semnale, nu am auzit pana la aceasta ora sa se fi operat disponibilizari in Parlamentul Romaniei. Nici printre senatori si deputati si nici din aparatul lor administrativ. Mai mult, nu am fost instiintati nici despre eventualele reduceri, de 21-23%, asa cum este moda
, la salariile acestora, inimaginabil de obraznice. Intreband in stanga si in dreapta ca un bezmetic, am aflat ca nici in aparatul diplomatic nu s-au facut concedieri, desi in structurile administrative din ambasade, consulate si alte organisme
internationale nu se afla niciun “functionar” fara cel putin o secretara si un sofer personal. Intretinerea tuturor acestora, la nivelul salariului neschimbat, in aceste zile de criza, mananca, dupa socotelile noastre, mai bine de jumatate din bugetul tarii. Prostiile alea cu forfetarea, inghetarea, salarizarea unica, pensionarea sunt doar niste initiative de speriat gastele din curtea bunicii. In aceasta situatie, m-am decis: nu mai platesc taxe si impozite. Logic, inseamna ca parlamentarii nu vor mai avea bani
de salarii si de excursii la Mediterana.
Sexul, parte din conspiratia Eurovision
Blat, conspiratie si geopolitica - acestea sunt acuzatiile aduse Eurovision de internautii din Romania. Pe forumuri, s-a cerut boicotarea acestor competitii, gandite pentru “marile puteri”, si s-au lansat injuraturi la adresa plagiatului si play-back-ului norvegian. Au fost cazuri cand paharul amaraciunii s-a golit pana la fund: “trebuia sa fie cineva si ultimii (sic!) din Europa, la muzica, la sport, la munca
, la stiinta. Si mai trebuia sa fie cineva primul la violuri, crime si manele. Si asa a inventat Dumnezeu Romania”. Sa remarcam insa ca unii dintre forumisti au vazut in votul Moldovei o fratie de 12 puncte, in ciuda dusmaniei oficiale promovate de mafia voronista de la Chisinau. Altii au recunoscut ca piesa era mediocra, iar interpreta nu a stralucit decat prin lungimea tocurilor, care au tintuit-o pe scena ca pe o molie intr-un insectar. “Dar nu e doar vina ei, se face precizarea, ci vina celor care au decis sa trimita o melodie atat de proasta.” De fapt, asta e problema celor care pun pret pe manifestari gen Eurovision: daca vrei sa castigi, ce faci pentru asta? E reala teoria conspiratiei, atunci sa conspiram! O politica de aliante, de serviciu contra serviciu, ne-ar ajuta sa recuperam handicapul regional. Ramane problema calitatii produsului
, destinat unui public specific. Tendintele pietei trebuie intuite, iar o cercetare prealabila este chiar indispensabila. Rusia a dat 32 milioane de euro pe organizare, deci un studiu sociologic de cateva sute de mii, la nivel european, n-ar fi fost greu de finantat. Sexul, de pilda, conteaza: sambata seara, e probabil ca barbatii sa se uite la meci sau sa infunde barurile ori discotecile, alaturi de fetele fierbinti. La televizor vor ramane femeile romantice si singure, mai usor de impresionat de un “pusti” care canta la vioara decat de o vampa pe catalige. Combinatia castigatoare nu poate fi nimerita de o institutie al carei scop principal este sa piarda. TVR are in zestrea genetica blestemul ratarii de la meciurile Ligii pe care le-a scapat printre degete la audienta care s-a topit de la an la an. Daca la Eurovision ar participa o televiziune privata din Romania, poate am mai avea o sansa. E absurd sa-i ceri unei televiziuni in care concurenta e inlocuita de comanda politica si interesul clientelar sa castige o competitie, fie si cu alte institutii publice din Europa.
, la stiinta. Si mai trebuia sa fie cineva primul la violuri, crime si manele. Si asa a inventat Dumnezeu Romania”. Sa remarcam insa ca unii dintre forumisti au vazut in votul Moldovei o fratie de 12 puncte, in ciuda dusmaniei oficiale promovate de mafia voronista de la Chisinau. Altii au recunoscut ca piesa era mediocra, iar interpreta nu a stralucit decat prin lungimea tocurilor, care au tintuit-o pe scena ca pe o molie intr-un insectar. “Dar nu e doar vina ei, se face precizarea, ci vina celor care au decis sa trimita o melodie atat de proasta.” De fapt, asta e problema celor care pun pret pe manifestari gen Eurovision: daca vrei sa castigi, ce faci pentru asta? E reala teoria conspiratiei, atunci sa conspiram! O politica de aliante, de serviciu contra serviciu, ne-ar ajuta sa recuperam handicapul regional. Ramane problema calitatii produsului
, destinat unui public specific. Tendintele pietei trebuie intuite, iar o cercetare prealabila este chiar indispensabila. Rusia a dat 32 milioane de euro pe organizare, deci un studiu sociologic de cateva sute de mii, la nivel european, n-ar fi fost greu de finantat. Sexul, de pilda, conteaza: sambata seara, e probabil ca barbatii sa se uite la meci sau sa infunde barurile ori discotecile, alaturi de fetele fierbinti. La televizor vor ramane femeile romantice si singure, mai usor de impresionat de un “pusti” care canta la vioara decat de o vampa pe catalige. Combinatia castigatoare nu poate fi nimerita de o institutie al carei scop principal este sa piarda. TVR are in zestrea genetica blestemul ratarii de la meciurile Ligii pe care le-a scapat printre degete la audienta care s-a topit de la an la an. Daca la Eurovision ar participa o televiziune privata din Romania, poate am mai avea o sansa. E absurd sa-i ceri unei televiziuni in care concurenta e inlocuita de comanda politica si interesul clientelar sa castige o competitie, fie si cu alte institutii publice din Europa.
Criza vine din alta parte
venit nota de plata pentru indolenta cu care guvernul trecut si cel actual au reactionat la criza. Economia s-a prabusit in primul trimestru cu 6,4%! Toti analistii au interpretat scaderea PIB-ului ca fiind mult mai severa decat au anticipat si pun sub semnul intrebarii o revenire rapida.
Dincolo de analiza tehnica a indicatorilor economici, cauzele sunt cat se poate de evidente: reducerea drastica a productiei industriale si a consumului.
Romanii stiu ca nu se pot baza pe autoritati. Niciodata nu au facut-o. In acest moment sunt ei si criza, fata in fata, fara nici un aliat pe care sa se poata baza. Pentru a se pune cat de cat la adapost, nu au alta varianta decat sa stranga cureaua. Adica exact ce nu ar trebui sa se intample daca ne dorim o redresare in viitorul apropiat.
In alte tari, guvernele care si-au luat misiunea in serios au oferit solutii in ambele directii in care se poate interveni: stimularea consumului merge mana in mana cu reducerea cheltuielilor curente ale statului, care poate disponibiliza resursele necesare stimularii economiei. Au taiat din banii
irositi in consumul bugetar neproductiv si i-au investit in proiecte mari, care pot urni industria si serviciile paralizate de criza. A facut asta Guvernul Romaniei? Ministrii spun ca da, insa majoritatea masurilor propuse au urmarit, in primul rand, o plafonare de inspiratie comunista a veniturilor angajatilor din sectorul public: nu departajat, pe criterii profesionale, ci la gra-mada. Nu va mai dam cresteri de salarii, dar va pastrati cu totii slujbele, a fost unica oferta a Guvernului. Cine are de pierdut? In primul rand, acei functionari competenti care rateaza sansa unui salariu mai bun pentru ca administratia, cu gandul la alegeri, nu indrazneste sa-i concedieze pe cei incompetenti sau care, pur si simplu, sunt in plus
.
Astfel, angajatilor buni
, in care ne punem speranta ca vor profesionaliza si cel mai inapoiat sector al Romaniei, cel public, li s-a pus pe tava inca un motiv sa dea bir cu fugitii inspre companiile private. Acesta este insa doar varful aisbergului. Problema de profunzime o reprezinta cheltuielile de care nu vorbeste nimeni decat la modul general si foarte vag: achizitiile publice. De la detergentii cu care se spala treptele ministerelor pana la limuzinele demnitarilor. Au institutiile statului reala nevoie de toate lucrurile pe care le cer? Nu s-ar putea descurca si fara ele? Sunt preturile la care se cumpara aceste bunuri si servicii
cele corecte? Daca ne amintim ce au scos la iveala anii trecuti presa si DNA, nu putem decat sa ne luam cu mainile de cap. Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a achitat pe Ion Dumitru, fostul director al Romsilva, de acuzatiile pe care i le-au adus procurorii, "managementul" practicat de demnitarul PSD pe banii nostri va ramane de neuitat.
El a cumparat de la firme "agreate" diverse produse cu adaosuri comerciale de Cartea Recordurilor: "cartuse cu glont – 1.399%; cartuse de avertizare – 4.890%; ochelari de protectie – 1.097%; masca de tamplar – 3.200%; cravate pentru padurari – 8.900% si ace de cravata la un pret cu 19.900% mai mare fata de pretul pietei". Iar exemplele pe ansamblul administratiei pot continua pe mii de pagini.
Slanina coruptiei mai adauga un zero la conturile marilor papusari, de stat si privati, dar nu hraneste economia. O saraceste. De multe ori, cu banii platiti pe un proiect s-ar mai putea demara (cel putin) inca unul similar.
In loc sa ajunga sa fie dosite in cutii de valori sau in paradisurile fiscale, aceste fonduri ar putea fi pompate in venele vlaguite ale economiei si sa dea de lucru si altor companii, sa deblocheze lantul comenzilor si al productiei, sa reduca numarul somerilor, sa genereze plusvaloarea care in final sa intoarca la buget, prin taxe si impozite, o parte din banii investiti.
Daca toate contractele de achizitii ale institutiilor publice ar fi verificate cu simt de raspundere, scuturarea capuselor ar elibera, foarte probabil, miliarde de euro. In loc sa deconteze prezervativele luptatorilor unitatii speciale Acvila, sa plateasca sute de mii de euro pentru ctitorirea unor WC-uri si sa rascumpere de la baroni digurile din Delta, cu sute de milioane de euro, administratiile centrale si locale ar putea folosi banii pentru a construi si repara infrastructura, gradinite, scoli, parcuri, stadioane, miile de proiecte sociale care ne lipsesc. Pentru ca este profund anormal ca recesiunea sa loveasca atat de puternic intr-o tara care are nevoie de atat de multe lucruri si care nu este deloc lipsita de resursele necesare realizarii lor.
Pentru noi, criza nu a inceput in 2008 si are prea putin de-a face cu economia. Criza Romaniei este o criza morala si profesionala. A inceput cu zeci de ani in urma si nu se va termina atunci cand pietele financiare internationale isi vor reveni.
Dincolo de analiza tehnica a indicatorilor economici, cauzele sunt cat se poate de evidente: reducerea drastica a productiei industriale si a consumului.
Romanii stiu ca nu se pot baza pe autoritati. Niciodata nu au facut-o. In acest moment sunt ei si criza, fata in fata, fara nici un aliat pe care sa se poata baza. Pentru a se pune cat de cat la adapost, nu au alta varianta decat sa stranga cureaua. Adica exact ce nu ar trebui sa se intample daca ne dorim o redresare in viitorul apropiat.
In alte tari, guvernele care si-au luat misiunea in serios au oferit solutii in ambele directii in care se poate interveni: stimularea consumului merge mana in mana cu reducerea cheltuielilor curente ale statului, care poate disponibiliza resursele necesare stimularii economiei. Au taiat din banii
irositi in consumul bugetar neproductiv si i-au investit in proiecte mari, care pot urni industria si serviciile paralizate de criza. A facut asta Guvernul Romaniei? Ministrii spun ca da, insa majoritatea masurilor propuse au urmarit, in primul rand, o plafonare de inspiratie comunista a veniturilor angajatilor din sectorul public: nu departajat, pe criterii profesionale, ci la gra-mada. Nu va mai dam cresteri de salarii, dar va pastrati cu totii slujbele, a fost unica oferta a Guvernului. Cine are de pierdut? In primul rand, acei functionari competenti care rateaza sansa unui salariu mai bun pentru ca administratia, cu gandul la alegeri, nu indrazneste sa-i concedieze pe cei incompetenti sau care, pur si simplu, sunt in plus
.
Astfel, angajatilor buni
, in care ne punem speranta ca vor profesionaliza si cel mai inapoiat sector al Romaniei, cel public, li s-a pus pe tava inca un motiv sa dea bir cu fugitii inspre companiile private. Acesta este insa doar varful aisbergului. Problema de profunzime o reprezinta cheltuielile de care nu vorbeste nimeni decat la modul general si foarte vag: achizitiile publice. De la detergentii cu care se spala treptele ministerelor pana la limuzinele demnitarilor. Au institutiile statului reala nevoie de toate lucrurile pe care le cer? Nu s-ar putea descurca si fara ele? Sunt preturile la care se cumpara aceste bunuri si servicii
cele corecte? Daca ne amintim ce au scos la iveala anii trecuti presa si DNA, nu putem decat sa ne luam cu mainile de cap. Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a achitat pe Ion Dumitru, fostul director al Romsilva, de acuzatiile pe care i le-au adus procurorii, "managementul" practicat de demnitarul PSD pe banii nostri va ramane de neuitat.
El a cumparat de la firme "agreate" diverse produse cu adaosuri comerciale de Cartea Recordurilor: "cartuse cu glont – 1.399%; cartuse de avertizare – 4.890%; ochelari de protectie – 1.097%; masca de tamplar – 3.200%; cravate pentru padurari – 8.900% si ace de cravata la un pret cu 19.900% mai mare fata de pretul pietei". Iar exemplele pe ansamblul administratiei pot continua pe mii de pagini.
Slanina coruptiei mai adauga un zero la conturile marilor papusari, de stat si privati, dar nu hraneste economia. O saraceste. De multe ori, cu banii platiti pe un proiect s-ar mai putea demara (cel putin) inca unul similar.
In loc sa ajunga sa fie dosite in cutii de valori sau in paradisurile fiscale, aceste fonduri ar putea fi pompate in venele vlaguite ale economiei si sa dea de lucru si altor companii, sa deblocheze lantul comenzilor si al productiei, sa reduca numarul somerilor, sa genereze plusvaloarea care in final sa intoarca la buget, prin taxe si impozite, o parte din banii investiti.
Daca toate contractele de achizitii ale institutiilor publice ar fi verificate cu simt de raspundere, scuturarea capuselor ar elibera, foarte probabil, miliarde de euro. In loc sa deconteze prezervativele luptatorilor unitatii speciale Acvila, sa plateasca sute de mii de euro pentru ctitorirea unor WC-uri si sa rascumpere de la baroni digurile din Delta, cu sute de milioane de euro, administratiile centrale si locale ar putea folosi banii pentru a construi si repara infrastructura, gradinite, scoli, parcuri, stadioane, miile de proiecte sociale care ne lipsesc. Pentru ca este profund anormal ca recesiunea sa loveasca atat de puternic intr-o tara care are nevoie de atat de multe lucruri si care nu este deloc lipsita de resursele necesare realizarii lor.
Pentru noi, criza nu a inceput in 2008 si are prea putin de-a face cu economia. Criza Romaniei este o criza morala si profesionala. A inceput cu zeci de ani in urma si nu se va termina atunci cand pietele financiare internationale isi vor reveni.
Băsescu : „Să dea Dumnezeu să trăiţi bine!“
Preşedintele Traian Băsescu le-a urat, ieri, maramureşenilor prezenţi la Tanjaua de la Hoteni, să trăiască bine, precizånd că nu este o urare electorală. „Să dea Dumnezeu să trăiţi bine!“, a spus Băsescu în finalul discursului rostit de pe scena amenajată la sărbătoarea de la Hoteni, unde au participat aproximativ 10.000 de persoane, relatează Mediafax. Purtånd pe cap un clop şi fiind îmbrăcat cu ilicul maramureşean primit de la localnici, Băsescu a afirmat că este prea mult să spui că „te-ai făcut maramureşean“ doar pentru că cineva te-a îmbrăcat astfel.
Acuzată de playback la Eurovision, Elena Gheorghe spune că sunt „insinuări penibile”
1 miliard de ruble pentru 100 de milioane de telespectatori. Acesta a fost “târgul” ediţiei 2009 Eurovision. 1 miliard de ruble (aproximativ 30 de milioane de euro) a însumat bugetul grandiosului spectacol de la Moscova, urmărit de 100 de milioane de europeni. (Dintre ei, 2,6 milioane, români, au fost cu ochii pe intrarea în concurs
a Elenei Gheorghe, asigurând TVR 1 un “minut de aur” cu rating de 12,9 puncte).
Ruşii au vrut să arate continentului că sunt deasupra tuturor. De la implicarea astronauţilor de pe Staţia spaţială internaţională (care au dat startul votului în finală) şi a corului Armatei Roşii la cooptarea artiştilor de la Cirque du Soleil, montarea moscovită a fost cea mai impresionantă din istoria competiţiei. Cea mai mare scenă, efecte video excepţionale, organizare impecabilă, gazdele au bifat tot ce se putea, pentru a da clasă Europei.
Trofeul concursului (care, în ansamblu, a avut o valoare peste medie) a luat drumul Norvegiei. Învingător cu 387 de puncte, cel mai mare scor înregistrat vreodată, Alexander Rybak a triumfat la doar 3 zile după ce împlinise 23 de ani. “Produs” al fostului URSS, solistul s-a născut la Minsk, în Belarus, din părinţi muzicieni, emigranţi în Norvegia. Piesa prezentată în concurs, intitulată Fairytale, îi aparţine şi este o combinaţie de sonorităţi ruseşti şi norvegiene. Chiar dacă este un mai bun
violonist decât solist vocal, Rybak şi-a adjudecat atât voturile, cât şi simpatia publicului şi juriilor de specialitate din statele votante.
Elena Gheorghe a terminat concursul pe locul 19, totalizând 40 de puncte. (Maximum de 12 am obţinut doar de la Republica Moldova). Dan Manoliu, şeful delegaţiei româneşti, comentează deznodământul: “A fost o supercompetiţie, ăsta ne-a fost locul. Pe scenă ne-a ieşit exact ce-am vrut, dacă am gândit prost show-ul, asta e... Pentru ediţiile viitoare, trebuie să ţinem cont că rezultatul final ţine şi de juriu. Iar juriul notează după criterii foarte exacte: în ordine, compoziţia, textul, interpretarea şi show-ul”.
Presa britanică a lansat o ipoteză bizară privind evoluţia din finală a României: Elena ar fi făcut playback, în vreme ce singura voce care s-a auzit live ar fi fost cea a Luciei Dumitrescu, responsabilă de backing vocal. Manoliu e amuzat de scenariul englezilor: “E genial. Înseamnă că ori am fost atât de tare, încât i-am convins pe ruşi să bage pozitivul piesei, ori Elena a cântat atât de bine, încât a părut că e pe bandă”.
Ce spune solista despre prestaţia şi rezultatul din finală? “Din punctul nostru de vedere, pe scenă a fost impecabil, am făcut tot ce se putea. Am fost foarte dezamăgită de rezultat, dar mă bucur că primesc foarte multe mesaje de susţinere din România. Insinuările englezilor mi se par penibile, probabil n-au avut altă explicaţie pentru clasarea noastră pe locul 19”.
De pe urma Eurovisionului, Elena s-a ales, pe lângă o experienţă pentru care e recunoscătoare, cu contracte şi discuţii pentru concerte în Spania, Grecia şi Macedonia.
a Elenei Gheorghe, asigurând TVR 1 un “minut de aur” cu rating de 12,9 puncte).
Ruşii au vrut să arate continentului că sunt deasupra tuturor. De la implicarea astronauţilor de pe Staţia spaţială internaţională (care au dat startul votului în finală) şi a corului Armatei Roşii la cooptarea artiştilor de la Cirque du Soleil, montarea moscovită a fost cea mai impresionantă din istoria competiţiei. Cea mai mare scenă, efecte video excepţionale, organizare impecabilă, gazdele au bifat tot ce se putea, pentru a da clasă Europei.
Trofeul concursului (care, în ansamblu, a avut o valoare peste medie) a luat drumul Norvegiei. Învingător cu 387 de puncte, cel mai mare scor înregistrat vreodată, Alexander Rybak a triumfat la doar 3 zile după ce împlinise 23 de ani. “Produs” al fostului URSS, solistul s-a născut la Minsk, în Belarus, din părinţi muzicieni, emigranţi în Norvegia. Piesa prezentată în concurs, intitulată Fairytale, îi aparţine şi este o combinaţie de sonorităţi ruseşti şi norvegiene. Chiar dacă este un mai bun
violonist decât solist vocal, Rybak şi-a adjudecat atât voturile, cât şi simpatia publicului şi juriilor de specialitate din statele votante.
Elena Gheorghe a terminat concursul pe locul 19, totalizând 40 de puncte. (Maximum de 12 am obţinut doar de la Republica Moldova). Dan Manoliu, şeful delegaţiei româneşti, comentează deznodământul: “A fost o supercompetiţie, ăsta ne-a fost locul. Pe scenă ne-a ieşit exact ce-am vrut, dacă am gândit prost show-ul, asta e... Pentru ediţiile viitoare, trebuie să ţinem cont că rezultatul final ţine şi de juriu. Iar juriul notează după criterii foarte exacte: în ordine, compoziţia, textul, interpretarea şi show-ul”.
Presa britanică a lansat o ipoteză bizară privind evoluţia din finală a României: Elena ar fi făcut playback, în vreme ce singura voce care s-a auzit live ar fi fost cea a Luciei Dumitrescu, responsabilă de backing vocal. Manoliu e amuzat de scenariul englezilor: “E genial. Înseamnă că ori am fost atât de tare, încât i-am convins pe ruşi să bage pozitivul piesei, ori Elena a cântat atât de bine, încât a părut că e pe bandă”.
Ce spune solista despre prestaţia şi rezultatul din finală? “Din punctul nostru de vedere, pe scenă a fost impecabil, am făcut tot ce se putea. Am fost foarte dezamăgită de rezultat, dar mă bucur că primesc foarte multe mesaje de susţinere din România. Insinuările englezilor mi se par penibile, probabil n-au avut altă explicaţie pentru clasarea noastră pe locul 19”.
De pe urma Eurovisionului, Elena s-a ales, pe lângă o experienţă pentru care e recunoscătoare, cu contracte şi discuţii pentru concerte în Spania, Grecia şi Macedonia.
Autostrada Comarnic-Braşov: Vinci scoate profit sută la sută
irmei Vinci i se vor deconta împrumutul luat pentru construirea autostrăzii, dobânda aferentă, dar şi o parte din cheltuielile de operare şi întreţinere.
Statul român va plăti în următorii 30 de ani firmei franceze, care a câştigat săptămâna trecută concesiunea autostrăzii Comarnic-Braşov, valoarea împrumutului luat de Vinci pentru construirea autostrăzii. Statul va achita şi dobânzile aferente împrumutului, dar şi impozitul pe profit şi o parte din costurile de operare şi întreţinere, se arată în documentaţia de licitaţie pe baza căreia a fost selectată oferta firmei franceze. Potrivit documentaţiei, suma, care îmbracă forma unor plăţi numite de “disponibilitate”, este “destinată să acopere un anumit procent din costurile de operare, întreţinere şi reparaţii ale concesionarului, un indice de 100% din serviciul datoriei (împrumutul principal şi dobânda) contractate pentru finanţarea proiectului (inclusiv împrumuturile subordonate), precum şi impozitul pe profit plătibil de către concesionar în România pentru venitul său rezultat din proiect”.
Ceea ce statul nu va plăti vor fi “deducerile, reţinerile, reducerile, penalizările, amenzile, comisioanele, dobânda sau alte ajustări datorate indisponibilităţii anumitor porţiuni ale autostrăzii şi/sau nerespectării anumitor obiective de performanţă stabilite”, toate acestea în condiţiile menţionate. Dacă starea fizică a autostrăzii pe perioada exploatării acesteia nu va coincide cu cea stabilită prin contractul ce va fi negociat în următoarele luni, firma
franceză va fi penalizată.
Dana Galben, membru al Comisiei de licitaţie care a stabilit câştigătorul concesiunii, spune că, potrivit ofertei acceptate a firmei franceze, statul va achita timp de 26 de ani în medie, cu titlul de plăţi de disponibilitate, suma de 180 de milioane de euro. Plăţile vor începe peste patru-cinci ani, când autostrada va fi definitivată, şi vor include construcţia, costurile financiare, cele de operare şi de întreţinere a autostrăzii. Totalul rezultă a fi de 4,7 miliarde de euro. Cum construcţia propriu-zisă costă 1,5 miliarde de euro, cu TVA inclusă, iar costurile financiare ale împrumutului, la o dobândă de 8% pe an, pot dubla această valoare, rezultă că firma franceză va mai primi pe lângă acestea în jur de 1,5 miliarde de euro pentru operarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzii. Suma primită în medie urmează să fie aşadar de 57 de milioane de euro pe an, fără a considera taxa de autostradă care va fi colectată de către firma Vinci.
Cât priveşte costurile care vor fi suportate de către firma franceză, acestea se reduc la o parte din cheltuielile cu întreţinerea şi operarea autostrăzii. Cotele din aceste cheltuieli care vor fi suportate de Vinci şi de stat vor depinde de veniturile înregistrate de firma franceză din colectarea taxei de autostradă, a chiriilor plătite de către benzinării şi unităţile de alimentaţie publică ce vor fi amplasate în spaţiile de servicii
. Potrivit Highways Agency, instituţia britanică ce se ocupă de gestionarea autostrăzilor din această ţară, întreţinerea unei mile de autostradă (1,7 km - n.red.) a costat în 2008 200.000 de lire sterline. Aceasta înseamnă că întreţinerea autostrăzii Comarnic- Braşov ar putea costa anual 8 milioane de euro. Socotind încă un milion de euro cheltuielile cu energia
electrică şi operarea sistemului de taxare, costurile anuale ale francezilor se vor situa sub 10 milioane de euro. Acestea vor putea fi recuperate integral din colectarea unei taxe de autostradă de 2 euro de la 15.000 de autovehicule, medie zilnică anuală. Acest nivel al traficului este însă mai mic decât cel estimat la demararea proiectului, ca urmare francezii nu vor avea probleme cu recuperarea banilor băgaţi în întreţinere şi operare. Potrivit estimărilor iniţiale, în 2012 traficul ar putea fi cuprins între 9.000 şi 30.000 de vehicule
pe tronsoanele Predeal-Râşnov, respectiv Comarnic-Sinaia şi între 16.000 şi 45.000 de vehicule pe aceleaşi tronsoane la orizontul anului 2025.
Statul român va plăti în următorii 30 de ani firmei franceze, care a câştigat săptămâna trecută concesiunea autostrăzii Comarnic-Braşov, valoarea împrumutului luat de Vinci pentru construirea autostrăzii. Statul va achita şi dobânzile aferente împrumutului, dar şi impozitul pe profit şi o parte din costurile de operare şi întreţinere, se arată în documentaţia de licitaţie pe baza căreia a fost selectată oferta firmei franceze. Potrivit documentaţiei, suma, care îmbracă forma unor plăţi numite de “disponibilitate”, este “destinată să acopere un anumit procent din costurile de operare, întreţinere şi reparaţii ale concesionarului, un indice de 100% din serviciul datoriei (împrumutul principal şi dobânda) contractate pentru finanţarea proiectului (inclusiv împrumuturile subordonate), precum şi impozitul pe profit plătibil de către concesionar în România pentru venitul său rezultat din proiect”.
Ceea ce statul nu va plăti vor fi “deducerile, reţinerile, reducerile, penalizările, amenzile, comisioanele, dobânda sau alte ajustări datorate indisponibilităţii anumitor porţiuni ale autostrăzii şi/sau nerespectării anumitor obiective de performanţă stabilite”, toate acestea în condiţiile menţionate. Dacă starea fizică a autostrăzii pe perioada exploatării acesteia nu va coincide cu cea stabilită prin contractul ce va fi negociat în următoarele luni, firma
franceză va fi penalizată.
Dana Galben, membru al Comisiei de licitaţie care a stabilit câştigătorul concesiunii, spune că, potrivit ofertei acceptate a firmei franceze, statul va achita timp de 26 de ani în medie, cu titlul de plăţi de disponibilitate, suma de 180 de milioane de euro. Plăţile vor începe peste patru-cinci ani, când autostrada va fi definitivată, şi vor include construcţia, costurile financiare, cele de operare şi de întreţinere a autostrăzii. Totalul rezultă a fi de 4,7 miliarde de euro. Cum construcţia propriu-zisă costă 1,5 miliarde de euro, cu TVA inclusă, iar costurile financiare ale împrumutului, la o dobândă de 8% pe an, pot dubla această valoare, rezultă că firma franceză va mai primi pe lângă acestea în jur de 1,5 miliarde de euro pentru operarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzii. Suma primită în medie urmează să fie aşadar de 57 de milioane de euro pe an, fără a considera taxa de autostradă care va fi colectată de către firma Vinci.
Cât priveşte costurile care vor fi suportate de către firma franceză, acestea se reduc la o parte din cheltuielile cu întreţinerea şi operarea autostrăzii. Cotele din aceste cheltuieli care vor fi suportate de Vinci şi de stat vor depinde de veniturile înregistrate de firma franceză din colectarea taxei de autostradă, a chiriilor plătite de către benzinării şi unităţile de alimentaţie publică ce vor fi amplasate în spaţiile de servicii
. Potrivit Highways Agency, instituţia britanică ce se ocupă de gestionarea autostrăzilor din această ţară, întreţinerea unei mile de autostradă (1,7 km - n.red.) a costat în 2008 200.000 de lire sterline. Aceasta înseamnă că întreţinerea autostrăzii Comarnic- Braşov ar putea costa anual 8 milioane de euro. Socotind încă un milion de euro cheltuielile cu energia
electrică şi operarea sistemului de taxare, costurile anuale ale francezilor se vor situa sub 10 milioane de euro. Acestea vor putea fi recuperate integral din colectarea unei taxe de autostradă de 2 euro de la 15.000 de autovehicule, medie zilnică anuală. Acest nivel al traficului este însă mai mic decât cel estimat la demararea proiectului, ca urmare francezii nu vor avea probleme cu recuperarea banilor băgaţi în întreţinere şi operare. Potrivit estimărilor iniţiale, în 2012 traficul ar putea fi cuprins între 9.000 şi 30.000 de vehicule
pe tronsoanele Predeal-Râşnov, respectiv Comarnic-Sinaia şi între 16.000 şi 45.000 de vehicule pe aceleaşi tronsoane la orizontul anului 2025.
Crin Antonescu şi-a angajat un expert american în revoluţii portocalii
iberalii au bătut palma cu un consultant politic american care a lucrat pentru campania lui George W. Bush şi pentru revoluţia portocalie a lui Viktor Iuşcenko în Ucraina. Sam Patten a fost în urmă cu o săptămână la Delegaţia Permanentă a PNL de la Braşov şi nu l-a scăpat din ochi pe Antonescu.
Liderul PNL, Crin Antonescu, nu bate pasul pe loc în dorinţa sa de a câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă. Dacă pesedistul Mircea Geoană şi-a asigurat
serviciile consilierilor care l-au făcut pe Barack Obama preşedintele Statelor Unite, Antonescu şi-a asigurat şi el serviciile
unui consultant politic american cu palmares: Sam Patten, cel care, potrivit unor surse liberale, ar mai fi lucrat pentru campania
preşedintelui George W. Bush în 2000, dar şi la cea a preşedintelui Viktor Iuşcenko, în Ucraina, şi la o altă revoluţie portocalie, în Georgia.
Sam Patten a fost în urmă cu o săptămână la Braşov, la Delegaţia Permanentă a PNL, şi nu l-a scăpat din ochi pe liderul PNL, traducându-i-se fiecare cuvânt al discursului lui Antonescu.
Liderii PNL s-au ferit atunci să ofere informaţii despre consultantul american din sală, doar vicepreşedintele Norica Nicolai a recunoscut, cu jumătate de gură, că „este vorba de cineva din SUA, care mai este sunat din când în când ca să dea un sfat”.
Dincolo de Bush şi Iuşcenko, Patten are un trecut profesional care se intersectează indirect cu PNL. A fost senior asociat şi director pentru operaţiunile internaţionale ale Marsh Copsey&Associates, o firmă
care are legături cu PNL şi care îl are în boardul de conducere pe Dan Mureşan, fiul fostului ministru al Agriculturii, Ioan Mureşan. Patten a avut poziţii de conducere şi în Institutul Republican Internaţional (ce a oferit de-a lungul timpului consultanţi PNL), al cărui şef de birou la Moscova a fost trei ani, şi a mai făcut consiliere politică şi în Irak şi Kazahstan. Şi Marsh Copsey&Associates a lucrat anul trecut cu liberalii, la Sibiu, şi a comandat recent un sondaj de opinie făcut de BCS. Portofoliul de clienţi al Marsh Copsey e şi impresionant: patru campanii prezidenţiale în SUA, dintre care două câştigătoare ale lui Ronald Reagan.
În acelaşi timp, surse din PNL, dar şi din zona consultanţei politice au declarat pentru Cotidianul că echipa de campanie a lui Crin Antonescu se află în tratative cu o firmă de consultanţă apropiată Partidului Democrat din SUA. Sursa citată a mai menţionat că respectiva firmă s-a ocupat de Hillary Clinton în recentul ei duel cu Barack Obama. Despre aceste tratative are cunoştinţă doar un grup extrem de restrâns din conducerea PNL, acestea fiind, se pare, contribuţia lui Dinu Patriciu la campanie.
Conducerea PNL a decis ca şi campania prezidenţială să-l aibă drept şef pe fostul deputat Rareş Mănescu, cel care conduce la nivel central şi campania pentru alegerile europarlamentare. La ora actuală, Crin Antonescu, conform unei surse din partid, îi are drept consilieri principali pentru propria campanie pe Petre Roman (exclusiv consultanţă politică), Cătălin Harnagea (politic şi logistic), Petre Berteanu (fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu) şi pe Dan Zamfir (organizare), ultimul un nume mai puţin cunoscut, fost consilier municipal.
Liderul PNL, Crin Antonescu, nu bate pasul pe loc în dorinţa sa de a câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă. Dacă pesedistul Mircea Geoană şi-a asigurat
serviciile consilierilor care l-au făcut pe Barack Obama preşedintele Statelor Unite, Antonescu şi-a asigurat şi el serviciile
unui consultant politic american cu palmares: Sam Patten, cel care, potrivit unor surse liberale, ar mai fi lucrat pentru campania
preşedintelui George W. Bush în 2000, dar şi la cea a preşedintelui Viktor Iuşcenko, în Ucraina, şi la o altă revoluţie portocalie, în Georgia.
Sam Patten a fost în urmă cu o săptămână la Braşov, la Delegaţia Permanentă a PNL, şi nu l-a scăpat din ochi pe liderul PNL, traducându-i-se fiecare cuvânt al discursului lui Antonescu.
Liderii PNL s-au ferit atunci să ofere informaţii despre consultantul american din sală, doar vicepreşedintele Norica Nicolai a recunoscut, cu jumătate de gură, că „este vorba de cineva din SUA, care mai este sunat din când în când ca să dea un sfat”.
Dincolo de Bush şi Iuşcenko, Patten are un trecut profesional care se intersectează indirect cu PNL. A fost senior asociat şi director pentru operaţiunile internaţionale ale Marsh Copsey&Associates, o firmă
care are legături cu PNL şi care îl are în boardul de conducere pe Dan Mureşan, fiul fostului ministru al Agriculturii, Ioan Mureşan. Patten a avut poziţii de conducere şi în Institutul Republican Internaţional (ce a oferit de-a lungul timpului consultanţi PNL), al cărui şef de birou la Moscova a fost trei ani, şi a mai făcut consiliere politică şi în Irak şi Kazahstan. Şi Marsh Copsey&Associates a lucrat anul trecut cu liberalii, la Sibiu, şi a comandat recent un sondaj de opinie făcut de BCS. Portofoliul de clienţi al Marsh Copsey e şi impresionant: patru campanii prezidenţiale în SUA, dintre care două câştigătoare ale lui Ronald Reagan.
În acelaşi timp, surse din PNL, dar şi din zona consultanţei politice au declarat pentru Cotidianul că echipa de campanie a lui Crin Antonescu se află în tratative cu o firmă de consultanţă apropiată Partidului Democrat din SUA. Sursa citată a mai menţionat că respectiva firmă s-a ocupat de Hillary Clinton în recentul ei duel cu Barack Obama. Despre aceste tratative are cunoştinţă doar un grup extrem de restrâns din conducerea PNL, acestea fiind, se pare, contribuţia lui Dinu Patriciu la campanie.
Conducerea PNL a decis ca şi campania prezidenţială să-l aibă drept şef pe fostul deputat Rareş Mănescu, cel care conduce la nivel central şi campania pentru alegerile europarlamentare. La ora actuală, Crin Antonescu, conform unei surse din partid, îi are drept consilieri principali pentru propria campanie pe Petre Roman (exclusiv consultanţă politică), Cătălin Harnagea (politic şi logistic), Petre Berteanu (fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu) şi pe Dan Zamfir (organizare), ultimul un nume mai puţin cunoscut, fost consilier municipal.
Lupta cu sărăcia, doar vorbe goale la Bruxelles
Săracii Europei au mers să-şi spună poveştile în capitala Belgiei, însă nu prea a avut cine să-i asculte. Autorităţile n-au fost acolo.
Unul din şapte cetăţeni europeni se luptă zilnic cu sărăcia în Uniunea Europeană. Raportul este chiar mai mare
în rândul copiilor şi bătrânilor. Datele au fost prezentate în cadrul celei de-a opta întâlniri europene a persoanelor care se confruntă cu sărăcia, organizată la Bruxelles, la sfârşitul săptămânii trecute.
Aceste cifre, agravate de criza economică, sunt cele care îngrijorează Comisia Europeană (CE) şi aduc împreună, an de an, reprezentanţi ai Reţelei Europene de Luptă Împotriva Sărăciei (European Anti Poverty Network - EAPN), oameni care se confruntă cu sărăcia şi - într-un caz fericit -, reprezentanţi ai guvernelor din statele membre UE.
Scopul reuniunilor este schimbul de experienţă între state în privinţa metodelor prin care este combătută sărăcia. De la aceste întâlniri - care ar trebui să constituie un punct de pornire pentru elaborarea de proiecte privind serviciile
sociale - delegaţiile ar trebui să plece cu planuri concrete de ajutorare a oamenilor ca re trăiesc sub pragul sărăciei. Din păcate însă, reuniunile sunt doar un alt mod de a cheltui bani
europeni, „pentru că rezultatele lor nu se văd nici măcar la opt ani de când au început”, aşa cum recunosc chiar membri ai CE.
Cifrele de acum doi ani nu mai înseamnă nimic
În privinţa României, 2009 a fost primul an în care ţara noastră a participat activ la întâlniri. Acest fapt nu a fost însă un motiv suficient pentru ca vreun reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să piardă două zile în care să vadă cum încearcă să rezolve celelalte state problema serviciilor şi ajutoarelor sociale. Delegaţia României a fost reprezentată doar de Andreea Răduţ, membru EAPN România, pe care au însoţit-o Ciprian Nicola şi Carmen Diaconu, oameni pentru care sărăcia nu e doar statistică, ci realitatea zilnică.
De altfel, absenţa oficialilor din statele membre a fost o nemulţumire colectivă, mai ales pentru delegaţiile din statele est-europene, scuzată însă de comisarul european pe probleme de muncă, probleme sociale şi egalitate de şanse, Vladimir Spidla, care a precizat că prezenţa nu a fost obligatorie
.
O altă problemă au fost datele statistice, în care situaţia relevată era cea de acum doi ani, astfel încât fenomenul sărăciei în Europa „a fost greu de înţeles acum”. Datele vechi nu au reprezentat obstacole şi în calea oamenilor simpli care s-au deplasat la Bruxelles în speranţa că vor fi ascultaţi şi, eventual, ajutaţi.
Unul din şapte cetăţeni europeni se luptă zilnic cu sărăcia în Uniunea Europeană. Raportul este chiar mai mare
în rândul copiilor şi bătrânilor. Datele au fost prezentate în cadrul celei de-a opta întâlniri europene a persoanelor care se confruntă cu sărăcia, organizată la Bruxelles, la sfârşitul săptămânii trecute.
Aceste cifre, agravate de criza economică, sunt cele care îngrijorează Comisia Europeană (CE) şi aduc împreună, an de an, reprezentanţi ai Reţelei Europene de Luptă Împotriva Sărăciei (European Anti Poverty Network - EAPN), oameni care se confruntă cu sărăcia şi - într-un caz fericit -, reprezentanţi ai guvernelor din statele membre UE.
Scopul reuniunilor este schimbul de experienţă între state în privinţa metodelor prin care este combătută sărăcia. De la aceste întâlniri - care ar trebui să constituie un punct de pornire pentru elaborarea de proiecte privind serviciile
sociale - delegaţiile ar trebui să plece cu planuri concrete de ajutorare a oamenilor ca re trăiesc sub pragul sărăciei. Din păcate însă, reuniunile sunt doar un alt mod de a cheltui bani
europeni, „pentru că rezultatele lor nu se văd nici măcar la opt ani de când au început”, aşa cum recunosc chiar membri ai CE.
Cifrele de acum doi ani nu mai înseamnă nimic
În privinţa României, 2009 a fost primul an în care ţara noastră a participat activ la întâlniri. Acest fapt nu a fost însă un motiv suficient pentru ca vreun reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să piardă două zile în care să vadă cum încearcă să rezolve celelalte state problema serviciilor şi ajutoarelor sociale. Delegaţia României a fost reprezentată doar de Andreea Răduţ, membru EAPN România, pe care au însoţit-o Ciprian Nicola şi Carmen Diaconu, oameni pentru care sărăcia nu e doar statistică, ci realitatea zilnică.
De altfel, absenţa oficialilor din statele membre a fost o nemulţumire colectivă, mai ales pentru delegaţiile din statele est-europene, scuzată însă de comisarul european pe probleme de muncă, probleme sociale şi egalitate de şanse, Vladimir Spidla, care a precizat că prezenţa nu a fost obligatorie
.
O altă problemă au fost datele statistice, în care situaţia relevată era cea de acum doi ani, astfel încât fenomenul sărăciei în Europa „a fost greu de înţeles acum”. Datele vechi nu au reprezentat obstacole şi în calea oamenilor simpli care s-au deplasat la Bruxelles în speranţa că vor fi ascultaţi şi, eventual, ajutaţi.
Mihaela Radulescu se retrage din televiziune
ihaela Radulescu a anuntat ieri, in cadrul emisiunii „Duminica in familie”, ca va mai face inca doua editii si apoi se va retrage definitiv din lumina reflectoarelor. Vedeta si-a motivat decizia prin faptul ca vrea sa fie alaturi de fiul ei, Ayan, care merita sa aiba o mama aproape si nu una asupra careia politia s-a autosesizat, acuzand-o de furt, o mama care este acuzata ca ar fi atacat niste paparazzi, cand de fapt acestia au atacat-o. Totodata, Raduleasca si-a continuat razboiul declarativ cu tabloidele, despre care a spus din nou ca scriu lucruri total neadevarate. „In ultima vreme nu am mai acordat nici un interviu nici unei publiicatii, ca semn de protest fata de tabloidele care prezinta o viata
a mea paralela, in care nu ma regasesc”, a spus vedeta. Ea a dat asigurari
ca „nu este o toana”, ci este o decizie chibzuita, „rodul unei gandiri de câteva luni de zile”. „Meseria noastra este frumoasa când ai parte de oameni frumosi. Nu imi tradez publicul, ci fac un pas lateral cu convingerea ca fac un lucru bun
pentru copilul meu”, a explicat Mihaela Radulescu. „Imi iubesc copilul prea tare”, a mai adaugat diva, subliniind ca, in proportie de 90%, el este motivul deciziei de a renunta la televiziune. Vedeta a dat ca exemplu alte nume mari care s-au retras. „Nu am facut acest anunt ca sa va rugati de mine sa imi schimb decizia. Asa cum oameni mari au ales sa se retraga – si ma refer aici la Andreea Marin, Teo Trandafir, Florin Calinescu, Marius Tuca – asa si eu voi inchide lumina si ma voi indrepta catre altceva”, a continuat Mihaela Radulescu.
a mea paralela, in care nu ma regasesc”, a spus vedeta. Ea a dat asigurari
ca „nu este o toana”, ci este o decizie chibzuita, „rodul unei gandiri de câteva luni de zile”. „Meseria noastra este frumoasa când ai parte de oameni frumosi. Nu imi tradez publicul, ci fac un pas lateral cu convingerea ca fac un lucru bun
pentru copilul meu”, a explicat Mihaela Radulescu. „Imi iubesc copilul prea tare”, a mai adaugat diva, subliniind ca, in proportie de 90%, el este motivul deciziei de a renunta la televiziune. Vedeta a dat ca exemplu alte nume mari care s-au retras. „Nu am facut acest anunt ca sa va rugati de mine sa imi schimb decizia. Asa cum oameni mari au ales sa se retraga – si ma refer aici la Andreea Marin, Teo Trandafir, Florin Calinescu, Marius Tuca – asa si eu voi inchide lumina si ma voi indrepta catre altceva”, a continuat Mihaela Radulescu.
Irigaţiile ar înghiţi 12 miliarde de euro
nainte de 1989, aproape jumătate de ţară avea un sistem de irigaţii întins pe trei milioane de hectare. Acum, acesta aşteaptă miliardele de euro pentru reconstrucţie.
Una dintre cele mai secetoase zone din România, Dobrogea de Sud, un tărâm plin de podişuri, avea pe vremea lui Ceauşescu unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de irigaţii, din care acum nu a mai rămas decât amintirea.
În zona oraşului Negru-Vodă, localnicii spun că au rămas la mila lui Dumnezeu când vine vorba de udat pământurile. “Imediat după Revoluţie, au început să dispară instalaţiile de irigat, cam la un an, un an şi ceva. Din 1991, s-au scos conductele şi tot ce era fier s-a dus la firmele
care cumpărau astfel de materiale. Staţiile de pompare le-au distrus cu fiare, cu răngi, doar de dragul de a le distruge”, ne-a declarat Ion Argintaru, şef de asociaţie agricolă în Negru-Vodă.
Potrivit acestuia, ca să-i vezi pe cei care voiau să facă rău trebuia să stai seara să-i pândeşti. „Erau puşi de anumiţi oameni, care au vrut să termine cu tot ce a fost făcut de răposatuă (n.r. - Nicolae Ceauşescu)”, mai spune acesta.
Staţiile de pompare şi canalele, vestigii ale Epocii de Aur
Singurul lucru pe care hoţii nu au putut să-l fure din sistemul de irigaţii au fost conductele de azbociment, adânc îngropate în pământ. „Cred că aici, în zonă, sistemul de irigaţii este distrus cam 80%, ce a mai rămas din el sunt canalele pe care nu au putut să le distrugă că nu au avut cum, şi bineînţeles conductele de azbociment care sunt băgate în pământ”, afirmă şeful de asocaţie.
În zona Negru-Vodă erau cam trei-patru centrale de pompare. Una era la Cerchezu şi una spre Viroaga (partea de vest a localităţii). Mai era şi staţia de la Grăniceru (la sud-est de Negru-Vodă), care a fost distrusă rău de tot. Alta era spre Chirnogeni, la nord de localitate. Atunci au fost distruşi zeci de kilometri de conducte şi canale de irigaţii.
„Nu a întrebat nimeni nimic, autorităţile se pare că aveau altă treabă pe atunci. Sistemul ăsta de irigaţii era un bun
al oamenilor, dar s-au întâmplat astea pentru că nimeni nu mai ştie de frica legii pe aici. Aşa s-a întâmplat şi cu Complexul de porci, care dispărut în doar două săptămâni după ce a fost părăsit”, ne-a mai declarat Ion Argintaru.
„Acum stăm şi ne uităm la cer pentru ploaie”
Fermierul crede că sunt diferenţe enorme între recoltele care erau udate şi cele de acum, care se fac fără irigaţii.
„Nu vreau să fac o comparaţie mai amplă pentru că apoi se va spune că ţin cu regimul
comunist. Dar, oricum, eram mult mai organizaţi pentru că aveam CAP-urile şi IAS-urile, aveam mai multă forţă de muncă, era altceva”, spune Argintaru.
Panourile electrice le-au spart şi tot ce era fir au tras şi l-au topit pentru a scoate fierul din el. Canalele care erau pline de dale acum sunt pline de iarba care a crescut în lipsa cimentului.
„Dalele sunt acum la oameni în curte. Nici nu trebuie să le intri în ogradă pentru că o să vezi că majoritatea au trotuare în faţa caselor
făcute din dalele de la canale. Şi noi acum stăm şi ne uităm la Dumnezeu, plouă, nu plouă, ce o vrea El. Anul ăsta o să fie cam secetos, aşa că o să privim în sus să vedem dacă pică sau nu”, spune fermierul.
Potrivit şefului de asociaţie, altceva nu prea ai ce să faci. Acesta împarte vina lipsei de apă între guvern şi localnicii care au furat tot ce se putea fura.
„S-au cheltuit sute de miliarde pentru irigaţiile astea. Cei de la putere şi-au bătut joc de bani
şi acum noi trebuie să suferim în continuare şi pentru prostia lor, şi pentru lăcomia noastră”, spune fermierul.
Una dintre cele mai secetoase zone din România, Dobrogea de Sud, un tărâm plin de podişuri, avea pe vremea lui Ceauşescu unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de irigaţii, din care acum nu a mai rămas decât amintirea.
În zona oraşului Negru-Vodă, localnicii spun că au rămas la mila lui Dumnezeu când vine vorba de udat pământurile. “Imediat după Revoluţie, au început să dispară instalaţiile de irigat, cam la un an, un an şi ceva. Din 1991, s-au scos conductele şi tot ce era fier s-a dus la firmele
care cumpărau astfel de materiale. Staţiile de pompare le-au distrus cu fiare, cu răngi, doar de dragul de a le distruge”, ne-a declarat Ion Argintaru, şef de asociaţie agricolă în Negru-Vodă.
Potrivit acestuia, ca să-i vezi pe cei care voiau să facă rău trebuia să stai seara să-i pândeşti. „Erau puşi de anumiţi oameni, care au vrut să termine cu tot ce a fost făcut de răposatuă (n.r. - Nicolae Ceauşescu)”, mai spune acesta.
Staţiile de pompare şi canalele, vestigii ale Epocii de Aur
Singurul lucru pe care hoţii nu au putut să-l fure din sistemul de irigaţii au fost conductele de azbociment, adânc îngropate în pământ. „Cred că aici, în zonă, sistemul de irigaţii este distrus cam 80%, ce a mai rămas din el sunt canalele pe care nu au putut să le distrugă că nu au avut cum, şi bineînţeles conductele de azbociment care sunt băgate în pământ”, afirmă şeful de asocaţie.
În zona Negru-Vodă erau cam trei-patru centrale de pompare. Una era la Cerchezu şi una spre Viroaga (partea de vest a localităţii). Mai era şi staţia de la Grăniceru (la sud-est de Negru-Vodă), care a fost distrusă rău de tot. Alta era spre Chirnogeni, la nord de localitate. Atunci au fost distruşi zeci de kilometri de conducte şi canale de irigaţii.
„Nu a întrebat nimeni nimic, autorităţile se pare că aveau altă treabă pe atunci. Sistemul ăsta de irigaţii era un bun
al oamenilor, dar s-au întâmplat astea pentru că nimeni nu mai ştie de frica legii pe aici. Aşa s-a întâmplat şi cu Complexul de porci, care dispărut în doar două săptămâni după ce a fost părăsit”, ne-a mai declarat Ion Argintaru.
„Acum stăm şi ne uităm la cer pentru ploaie”
Fermierul crede că sunt diferenţe enorme între recoltele care erau udate şi cele de acum, care se fac fără irigaţii.
„Nu vreau să fac o comparaţie mai amplă pentru că apoi se va spune că ţin cu regimul
comunist. Dar, oricum, eram mult mai organizaţi pentru că aveam CAP-urile şi IAS-urile, aveam mai multă forţă de muncă, era altceva”, spune Argintaru.
Panourile electrice le-au spart şi tot ce era fir au tras şi l-au topit pentru a scoate fierul din el. Canalele care erau pline de dale acum sunt pline de iarba care a crescut în lipsa cimentului.
„Dalele sunt acum la oameni în curte. Nici nu trebuie să le intri în ogradă pentru că o să vezi că majoritatea au trotuare în faţa caselor
făcute din dalele de la canale. Şi noi acum stăm şi ne uităm la Dumnezeu, plouă, nu plouă, ce o vrea El. Anul ăsta o să fie cam secetos, aşa că o să privim în sus să vedem dacă pică sau nu”, spune fermierul.
Potrivit şefului de asociaţie, altceva nu prea ai ce să faci. Acesta împarte vina lipsei de apă între guvern şi localnicii care au furat tot ce se putea fura.
„S-au cheltuit sute de miliarde pentru irigaţiile astea. Cei de la putere şi-au bătut joc de bani
şi acum noi trebuie să suferim în continuare şi pentru prostia lor, şi pentru lăcomia noastră”, spune fermierul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
